Exista o problema cu complimentele


Oamenii nu mai stiu sa le ofere sau sa le primeasca. Iar asta din cauza a 2 evenimente care se intampla in paralel, fara o legatura oarecum directa :

1. Cuvintele isi pierd in valoare sau devin atat de uzate, incat nu mai isi fac simtite efectul. Devin cuvinte banale. Spre exemplu, cuvinte precum “placut” sau “frumos” nu mai au nici o valoare in majoritatea contextelor, oamenii nu mai sunt miscati de ele.

2. Oamenii au o parere din ce in ce mai proasta legat de propria lor persoana si e le greu astfel sa le mai proceseze la nivelul la care ar trebui.

In ultimii ani am trait aceeasi experienta de n ori. In general, ma consider un tip destul de alert si self-aware cand vine vorba de propria personalitate, si asta pentru ca mi-am petrecut ultimii ani incercand sa ma cunosc cat mai mult si mai bine. Sunt de crez ca inainte de-a cunoaste lumea si-a schimba ceva in ea, trebuie sa te cunosti pe tine si sa schimbi ceva in tine. Din acest motiv, cand mi se mai intampla ca o persoana cunoscuta sa-mi faca un compliment, destul de simplu, dar placut, precum “arati bine astazi” sau “esti o persoana inteligenta“, raspunsul meu sa fie unul prompt si deloc sarcastic, ci serios : “Multumesc, stiu asta“.

Instant, dar instant, si de fiecare data, ori de cate ori repeti experienta, vei primi aceleasi cuvinte drept replica : “Si modest pe deasupra”, pe un ton oarecum sarcastic. Personal, m-a tulburat aceasta replica de fiecare data. Pe langa faptul ca mi s-a parut de fiecare data ca nu e la locul ei, fiindca eu n-am facut altceva decat sa admit ca am ceva ce deja mi s-a atribuit de respectiva persoana, tonul si repetitivitatea m-au iritat mereu. De ce aceasta replica de fiecare data la raspunsul meu? De ce acest ton sarcastic si defensiv? De ce nu se poate oferi inapoi un zambet si discutia poate continua normal? Pentru ca de obicei, dupa aceasta replica, si discutia ia pentru cateva clipite o intorsatura ciudata, dubioasa, ca si cum e un elefant in camera si toata lumea stie de el, dar nimeni nu-l arata cu degetul.

Raspunsul la aceasta intrebare m-a framantat o perioada buna de timp, pana am ajuns la 2 concluzii :

1. Oamenii au o parere foarte proasta despre ei. Asta este ceva general, rugati-va cunoscutii sa va raspunda sincer, peste 70% din ei vor recunoaste faptul ca sunt nesigur pe ei si calitatile lor. Si asta pentru ca societatea ne-a facut sa fim asa, in general. Pentru ca femeile vad numai tipe perfecte la TV si prin ziare, iar tipii vad numai povesti ale altor tipi care au pornit de la nimic si-au ajuns milionari/miliardari. Astfel, prin comparatie, omul incepe sa se simta tot mai mic, mai nesemnificativ. Deodata, tot ce-a facut sau face el pare praf in vant pe langa ce-au facut altii. Si isi imprima asta in cap, si traiesc cu gandirea asta pentru restul vietii lor. Si problema e ca nu fac nimic cu asta, majoritatea nu incearca sa repare aceasta problema, pur si simplu traiesc cu ea, duc o viata intreaga in nesiguranta, parere proasta despre sine si subminandu-si valoarea ca om, ca persoana. Si de aici porneste problema. Pentru ca atunci cand omul iti face un compliment, o face sincer,  asta n-o contest, dar o face cu jumatate de credinta. Pentru ca el se asteapta ca raspunsul tau sa fie acelasi cu raspunsul pe care ti l-ar da el tie, daca rolurile s-ar inversa, si anume “Eh, spui si tu asa, sa ma simt mai bine“. De aceea, atunci cand tu doar pur si simplu admiti ca esti constient de complimentul pe care ti l-a facut, persoana respectiva intra intr-o instanta defensiva, cumva, deodata esti deasupra lui, pentru ca tu ai acel “X” complimentat, l-ai confirmat, iar el nu-l are, pentru ca stie ca nu-l are (aici intervine parerea proasta despre sine) si se hazardeaza, trebuie cumva sa echilibreze balanta. Asa ca atunci vine acel “Si modest pe deasupra” pe tonul sarcastic si defensiv.

Care este rolul acestui “Si modest pe deasupra” ? Sa anuleze complimentul initial si sa te puna iar in balanta cu el. Isi retrage cuvintele, isi ia inapoi complimentul atribuit tie. Numai asa poate sa nu intre intr-o criza de identitate/depresie. “Si modest pe deasupra” devine doar un mecanism de aparare.

2. Multi arunca complimente doar de amorul artei, pentru ca ii face sa se simta mai bine legat de ei, dar de indata ce tu il recunosti, instant le-ai furat aceasta bucurie, in perceptia lor, pentru ca pentru ei nu mai este un compliment daca tu deja il stiai, ei nu ti-au mai adus tie o stare de bucurie, deci ei n-au mai facut nici un gest frumos, deci nu mai au nici un motiv sa se simta mai bine cu ei insusi. Asa ca tu de ce sa fi mai fericit decat el? Aceeasi strategie intervine, incearca sa-si ia inapoi complimentul.

O alta problema a oamenilor este cu primitul complimentul. Cumva, in mintea majoritatii s-a intiparit ideea asta proasta ca de fiecare data cand faci cuiva un compliment, de fapt nu vorbesti serios, doar il arunci acolo pentru a face persoana respectiva sa se simta mai bine. La fel ca si-n prima situatie, de n ori mi s-a intamplat sa complimentez pe cineva, si intr-un mod serios si sincer, si raspunsul sa fie “Eh, zici si tu asa, sa ma simt mai bine“. Si partea tragica este ca oricat de mult insistam ca nu e adevarat afirmatia lor, ca eu chiar sunt sincer, nu ma credeau. Ceea ce pentru mine ridica probleme. In primul rand, daca nu ma crede, in pofida faptului ca eu vorbeam serios, si incercam sa-i demonstrez asta, inseamna ca nu ma cunoaste ca om asa cum ar trebui/cred/as vrea, pentru ca daca ar face-o, ar stii ca eu niciodata nu complimentez oamenii de forma, ci sunt unii dintre cei mai directi si mai bruti oameni cand vine vorba de cuvinte oferite. Asa ca incep sa ma intreb, “cat de bine ma cunoaste omul acesta de fapt? cat de mult si-a dat interesul sa ma cunoasta si, mai important, daca el imi chestioneaza credibilitatea unui compliment oferit, cat de mult insemn eu ca prieten?

Asta nu e ok. Iar a doua problema care se ridica, de ce nu accepta complimentul? Un compliment ar trebui sa te faca sa te simti bine, ar trebui sa fie o reconfirmare a ceva ce tu deja trebuia sa stii despre tine, sau daca nu stiai, sa te bucuri si sa incerci sa descoperi si tu, pe propria piele, daca chiar e asa. Nu sa anulezi direct cadoul, pentru ca pana la urma este un cadou, pe care persoana cealalta ti-l ofera. Si asta pentru ca ce? Pentru ca tu n-ai incredere in tine, pentru ca in adancul tau, te simti cu 3 clase sub oricare alt om? Unde vrei sa ajungi cu aceasta mentalitate? Cum speri ca oamenii sa te vada pe tine, ca individ, intr-o lumina pozitiva, daca nici tu nu te vezi intr-una?

Nu poti cere de la oamenii din jurul tau ceva ce nici macar tu nu-ti poti oferi. Schimbarea vine din interior, nu din exterior. Iar problema asta exista dintr-un simplu motiv major, printre altele : in ultimii ani, oamenii au devenit mult mai preocupati de felul in care sunt vazuti decat de felul in care se vad. Foarte putini isi rezerva acolo macar 20 minute pe zi pentru reflectie, pentru descoperire de sine, pentru a-si ingriji aspectul sub forma caruia se prezinta sie insusi, insa toti sunt stresati si preocupati 24 din 24 de modul in care se prezinta in exterior, de felul in care sunt vazuti de cei din jurul lor. Problema este ca majoritatea cauta afirmarea din exterior in loc sa inceapa din interior. Si astfel se naste lipsa de incredere in sine. Astfel se naste nesiguranta. Astfel se naste lipsa de valoare si insemnatate a complimentelor. Astfel se naste tampitul “Si modest pe deasupra“.

Nu pentru ca tu esti arogant cand spui “Multumesc, stiu“. Pentru ca omul de langa tine nu se cunoaste pe el. Pentru ca omul de langa tine e nesigur pe el si nu stie inca ce persoana e, ce calitati are, pentru ca omul de langa tine e complexat si in loc sa se preocupe de felul in care se vede in sufletul sau, e mai preocupat de felul in care cei din jur il vad.

Problematic.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s