Viata nu este un drept. Este un dar.


Viata nu vine cu promisiuni si sperante. Nu aduce odata cu ea si altceva. Viata doar vine, de ceea ce ai tu parte in timpul ei depinde in totalitate de tine. In functie de ce sperante iti faci, ce te astepti sa realizezi de-a lungul ei, ce iti doresti si cat muncesti pentru a le obtine, impreuna cu alti factori externi, constant tragi linii si vezi viata drept o oportunitate, un cadou, sau o simpla povara, un greu pe care trebuie sa-l duci cu tine constant.

Chestia e ca viata nu are nici o obligatie fata de tine. Ea este doar o portiune de timp limitata, cu un inceput bine cunoscut si un final inca nedeterminat, timp pe care tu il valorifici intr-un fel sau altul. Iar pe masura ce trece acel timp, pe masura ce experientele se acumuleaza, standardele se schimba, dorintele si asteptarile se formeaza si se strang, oamenii devin in mare parte tot mai putin receptivi la ea, isi dezvolta tendinta de-a blestema viata, de-a reprosa ca mai bine nu o primeau, devin rezervati fata de ideea daca a meritat intr-un final sau nu. Cel putin majoritatea lor.

Suntem o generatie depresiva si asta nu vine ca o surpriza. Desi avem mai multe libertati, oportunitati, beneficii, optiuni, timp de viata si motive de bucurie decat oricare alta generatie din istoria umanitatii, suntem probabil si una dintre cele mai depresive, mai posomorate, mai rezervate. Si asta pentru ca odata cu aceste libertati, beneficii si optiuni, ne-am dezvoltat si o cultura proasta, o viziune gresita asupra vietii, ne-am bagat in cap notiunea ca daca am primit acest dar, implicit ar trebui sa fim si fericiti, ar trebui cumva sa primim bonus si bucurii, intamplari frumoase si mai presus de tot, implinirea a tot ceea ce ne dorim.

Suntem generatia cu cele mai multe oportunitati si cu una dintre cele mai proaste culturi si viziuni asupra vietii. Luam de bun tot ce avem si cumva, ne asteptam sa primim mai mult. Ni se pare normal, simtim ca ni se cuvine. Care este sensul vietii, daca trebuie sa lupti pentru ce vrei, si uneori nici asa sa nu primesti? Pare o gluma proasta, nu-i asa? Care este rostul vietii, daca tu poate te-ai nascut intr-un mediu bolnavicios, murdar, urat, iar altii se nasc cu oportunitati si nelimitate resurse si le au de bun pana la finalul vietii lor? De ce ai mai primit aceasta viata, daca este doar un continuu carusel in care suferi, vomiti, cazi in genunchi, si incerci sa te ridici, doar sa fi din nou lovit?

Asta este mentalitatea pe care o intalnesc la majoritatea cunoscutilor. Asta este mentalitatea pe care o poti citi pe fetele majoritatea oamenilor de pe strada, din metrou, de la munca, de la TV, de peste tot. Sunt nefericiti, sunt depresivi, cumva, isi arunca toate problemele si necazurile pe viata. De ce a venit la ei, daca nu le si ofera ce isi doresc? Se simt furati, neindreptati, ca si cum au pierdut la barbut si acum trebuie sa-si ispaseasca sentinta. Sa traiasca. Povara de-a trai.

Este foarte greu sa iesi din acest cerc vicios. Cred ca toti oamenii la un moment dat realizeaza ineptia acestei gandiri, dar nu au timp sa faca ceva in legatura cu asta, nu au puterea sa schimbe ceva, pentru ca sunt imediat trasi inapoi in cerc. De problemele care apar iar, de timpul care trece si iti ofera noi motive false de plangere si reprosuri, de oamenii din jurul tau. Cel mai mare inamic al tau, atunci cand vrei sa schimbi ceva. Oamenii din jurul tau. Este exact ca in acel banc cu romanii din iad, care ard toti intr-un butoi plin de smoala. Imediat cum unul se hotaraste sa paraseasca butoiul, ceilalti il trag inapoi. Asta se intampla de fiecare data in viata, cu oricare om, atunci cand vrea sa schimbe ceva legat de viata. Cei din jurul lui il trag inapoi. De ce? Pentru ca un om care alege sa aiba o perspectiva frumoasa asupra vietii, un om care alege sa ia ce-i mai frumos de la viata, si sa vada totul intr-o nota pozitiva, va iesi in evidenta. Pentru ca va fi diferit, in timp ce ceilalti se plang, se vaita, si sunt depresivi, el rade, se vede ca se simte bine dupa cum vorbeste, dupa cum merge, dupa cum traieste. Si ceilalti devin invidiosi, ceilalti devin nemilosi, in loc sa vada acest pas ca o speranta pentru ei, ca o oportunitate pentru ei sa faca si ei aceasta alegere, prefera sa il traga inapoi pe cel care a rasarit. Si usor, usor, il trag inapoi, prin starile si comentariile lor negativiste, prin ideilor lor mereu puse intr-o nota negativa, prin felul lor de-a fi care are tendinta de-a face un om sa se simta mai apasat, mai mic, mai neimportant.

Unul dintre motivele pentru care oamenii sunt depresivi, nefericiti cu viata lor, si devin mici si urati, este pentru ca nu aleg sa mediteze, nu aleg sa se cunoasca mai bine pe ei insisi, nu aleg sa-si puna ordine in ganduri si idei, nu aleg sa se hotarasca ce vor de la viata si sa lupte pentru asta. Este mult mai usor sa te astepti de la viata sa-ti dea ceea ce doresti. Pentru ca pentru ei, viata nu este un dar, viata este o conditionare. Daca ai primit viata, este normal firesc sa primesti si fericire, daca ai fost insarcinat cu aceasta povara de-a trai,  este normal sa ti se ofere si bonusuri. Pentru ei, viata este doar un alt dar pe care ei il meritau, si care ar trebui sa vina la pachet si cu fericirea.

Iar asta e gandirea care va face un om sa nu iasa niciodata din acest cerc vicios, aceasta este mentalitatea care il va tine mereu pe om depresiv, nefericit, cu simtul de neimplinire. Pentru ca cumva, el crede ca inca de la nastere, are dreptul la fericire. Nu sta niciodata sa se gandeasca si sa realizeze ca de fapt viata nu este un drept, si nici fericirea. Viata este cel mai mare prilej de fericire, iar tu trebuie sa lupti mai departe, pentru a intretine acea fericire. De aceea viata este o lupta, pentru ca iti ofera sansa la fericire, si este in sinea ei o fericire, dar tu trebuie sa realizezi asta, si trebuie sa lupti pentru asta.

Sa iei viata de bun inseamna sa te condamni singur la nefericire. Sa iei viata drept un dar este deja un pas mare spre implinire. E simplu.

Advertisements

2 thoughts on “Viata nu este un drept. Este un dar.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s