Am multe sa-ti spun, asteapta.


Blocajele mentale sunt o mare problema, si consumatoare de un volum mare de energie de la un anumit punct. Cred c-am intrat in acel taram intermediar dintre adolescenta si maturitate, din punct de vedere social, material, ca statut, you name it. Final de an de facultate inseamna stres, presiune, confuzie, frica, un amalgam de trairi de genul, combinate cu un drop foarte mare de melancolie. Aproape zilnic iti aduci aminte de vremurile copilariei, de lipsa de griji, vrei nu vrei, tanjesti dupa acele vremuri, cel putin eu ma tot revad pe terenul ala de fotbal, batand mingea, furand cirese, alergatul, jocurile, distractia, dar nu neaparat evenimentele in sine, ci trairea mea de atunci. Pentru ca un anumit sentiment iese clar si usor in evidenta. Libertatea emotionala si psihologica, lipsa de stres, lipsa de griji, calmul personal si spiritual.
Astazi acestea par tot mai pierdute, tot mai departare, tot mai greu de atins, macar pret de o zi, pentru ca vrei nu vrei, ai trecut de bariera de 20-23 de ani pe care poti sa o lalai, si inca sa mai tragi lipsa presiunii si grijilor, si acum din fata vin numai intrebari la care n-ai raspunsuri, si un cutit rece in spate, care te impinge sa mai faci un pas inainte, chiar daca tot ce-ai vrea tu sa faci e sa te intorci si sa o rupi la fuga, cativa ani, sa mai pierzi timpul pe taramul copilariei si adolescentei.

Nimeni si nimic nu te pregateste pentru perioada asta, si nici nu cred c-ar putea. Trebuie s-o traiesti, s-o experimentezi, s-o injuri mai cu patos decat ai injurat facultatea 3/4 ani in fiecare semestru, si vrand, nevrand, sa convietuiesti cu ea. Este ea, asa numita “viata reala”, “viata adevarata”, lauda pe care ti-o aruncau in fata cei mai mari, cand vorbeai cu ei, si-ti radeau in fata si-ti ziceau “n-ai idee ce te asteapta, inca n-ai probleme, inca n-ai cunoscut viata adevarata”. Este o curva cu mai multe capete, si din pacate, nu poti sa i lei si sa moara, esti neputincios, regula jocului pe care-l joci e simpla, intri in hora, sau esti lasat pe dinafara, si afara e al dracului de frig si pustiu. Acum vin incurajarile din partea celor apropiati si mai mari, din partea familiei, daca relatiile sunt bune, acum ti se spune ca dracul nu e asa negru, ca totusi, vin si satisfactiile mai mari. Si probabil ca vin, iti imaginezi, vezi la altii, dar daca esti putin ca mine, te cam pisi pe ele de satisfactii, viata oricum ai intoarce-o, pare nemuritoare in studentie si acolo ai pastra-o, de vreme ce copilaria deja e in spatele tau cu mult, mult prea mult pentru a o revoca.

Este o presiune si un stres constant, si problema cea mai mare este ca ele vin din partea ta. Pentru ca esti ingrijorat, pana nu atingi un punct stabil, in 1, 2, 5 ani, pui singur pe tine o presiune si un stres amarnic, pentru ca te gandesti ca daca nu faci asta, vei continua sa traiesti doar de pe o zi pe alta, fara ceva in perspectiva, si anii vor trece, si nu vrei sa ajungi la 30 inca un drifter prin viata asta, care nu iese in evidenta, care nu se remarca, care oriunde s-ar afla, e ca si cum n-ar fi. E un altul pierdut, un razlet care n-a stiut cand sa se dea jos din carusel si sa joace asa cum ii canta viata.

Totul pare diferit, si mancarea pe care o gusti, si pretul lucrurilor, si conceptul de relatie sau iubire se schimba drastic, tu te vezi singur cum incepi sa-ti schimbi perceptiile, cum ceva s-a schimbat, fara sa realizezi macar. Si te intrebi daca varsta e de vina, societatea isi are amprenta pusa, sau esti doar tu, inca n-ai reusit sa dezlegi puzzle-ul, inca esti prins in labirintul in care ai fost pus, si te legi singur la cap mai mult, in incercarea ta de a gasi o evadare, pana cand incepi sa crezi ca o iei razna. Te indoiesti de tine, te indoiesti de judecata ta, nu mai stii ce e adevarat si ce doar tu iti imaginezi, sau te minti ca asa e pentru a te simti mai bine cu tine, este o perioada foarte tulbure, din multe puncte de vedere.

Te trezesti razand ca prostul de anumite ironii, ai zile in care simti ca gata, ai reusit sa gasesti un punct stabil si sa-l fructifici, doar ca urmatoarea zi sa realizezi ca si acela era imaginar, ca de fapt nu oferea pic de suport, te sprijineai doar in iluziile si sperantele tale. Cea mai mare schimbare pe care o gasesc este legat de compartimentul sufletesc, emotional, de partea legata de dragoste, iubire, relatie. Parca iti pui un complet alt set lentile, nu poti intelege cum totul s-a schimbat atat de drastic, dar resimti schimbarea, pentru ca fugi alaturi de ea, te regasesti in ea, face parte din tine si tu din ea.

Astept cu mare nerabdare primavara. Astept caldura optima, 15-18 grade, vreau afara, vreau miscare, vreau acalmie interioara si expunere exterioara, in natura, in afara, intr-un mediu mai constructiv. Nu cred sa fi simtit o iarna mai grea ca aceasta, si asta pentru ca este iarna care te prinde in taramul intermediar dintre adolescenta si maturitate, si contribuie foarte mult la sentimentul de confuzie, izolare, repaus, cufundare in intuneric. O pala de raze de Soare de primavara pe fata, dimineata, poate face o diferenta atat de mare, daca reusesti sa profiti de asta.

Am sa traiesc si sa iubesc din nou in prima primavara care ma va renaste.

Advertisements

2 thoughts on “Am multe sa-ti spun, asteapta.

  1. Alergam printr-un labirint, crezand ca facem propriile alegeri, ca realizarile sunt ale noastre, ca e meritul nostru ce am devenit si confundam constant scopul cu mijloacele. Masura in care putem controla lucrurile care ni se intampla e infinit mai mica decat ne imaginam. De la parintii pe care nu ii alegem pana la alegerile pe care le facem, dar care niciodata nu stim unde ne vor duce, totul este un simplu sir de coincidente, mai mult sau mai putin nefericite, care ne aduc la momentul de ACUM.

    Viata functioneaza exact ca un drog, primim recompense chimice pentru fiecare “realizare”. In realitate, nu trebuie sa faci nimic. Poti face ce iti place, te poti opri sa mirosi trandafirii, poti sta pe o banca si sa admiri tot ce este in jurul tau. Poti incerca sa schimbi lumea, poti incerca sa te schimbi pe tine sau pe cei din jurul tau, e in regula atat timp cat nu uiti ca nu esti etern si ca fiecare secunda poate fi transformata in ceva frumos. Cea mai mare greseala e sa cazi in capcana societatii si sa judeci viata dupa stereotipuri. Gandeste pentru tine, analizeaza ce iti place si ce nu si traieste-ti viata dupa propriile reguli si standarde, esti destul de inteligent sa nu ai nevoie de cele impuse de societate.

  2. Credeam c-ai murit pe undeva, n-ai mai dat nici un semn de o buna bucata de timp. Totodata, un comment de la tine intr-un stil pe care sincer nu-l asteptam.n orice caz, te stiu, esti cu mult mai inteligent decat mediocritatea, nu este ceva de mirat.

    Ma bucur sa aud din nou de tine, si ca gandesti astfel. Multumesc de sfat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s