The Soviet Story este un documentar care a starnit controverse si multa galagie prin Rusia, dar totodata este un documentar care a frapat persoanele care au atentat la vizionarea acestuia, este intr-adevar o productie demna de aplauze, jos palaria.

Autorul documentarului incearca sa prezinte regimul stalinist si adevarata istorie a fostului URSS, utilizand o paralela impecabila cu regimul hitlerist.Acesta este de fapt si motivul pentru care spiritele s-au incins in Rusia in urma acestui documentar, Stalin fiind comparat cu Hitler, ba chiar infatisat drept o personalitate mai marsava si mai nemiloasa.Atmosfera este una remarcabila pe intreaga durata a productiei, iar in general totul este foarte echilibrat.Este de remarcat, si totodata de aplaudat, faptul ca producatorii nu s-au axat, asa cum sincer m-as fi asteptat, pe cruzimea si tragediile intamplate de-a lungul regimului, nu au incercat sa ne trezeasca si mentina o empatie continua si exagerbata, ce sa mai, nu au apelat la comercialismul pe care il vedem peste tot, accentuari incredibile si care nu sunt necesare ale unor intamplari tragice, menite a atrage o atentie cat mai mare.

Nu, producatorii pur si simplu au etalat faptele, intamplarile, povestile si amintirile unor supravietuitori, te-au lasat pe tine, cel care se uita, sa judece daca totul a fost ceva normal sau grotesc.Obiectivismul a avut o proportie mai mare decat ma asteptam, felicitarile mele.In alta ordine de idei, ceea ce tu, cel ce citeste acum, vei vedea in cele ~ 85 de minute din acest material te va tulbura cel mai probabil, te vei simti invaluit de anumite sentimente, poate tristete, poate o oarecare bucurie ca parintii/bunicii tai n-au trecut prin asa ceva, imaginile prezentate si intamplarile sunt totusi socante, in unele momente vei ramane metaforic “prost”.

Am apreciat acest documentar enorm, desi stiu ca asta nu va schimba cu nimic si nici nu-mi va aduce vreun beneficiu pe nici un plan cel mai probabil, din punct de vedere social, dar pe plan al cunostiintelor ma simt mai implinit.Poate ca peste 2-3 ani voi uita 95% din ce am vazut duminica, dar nu voi uita niciodata esentialul : Stalin a fost o masina de ucis, iar evenimentele petrecute in perioada dintre cele 2 razboaie, atat in URSS cat si-n Germania, vor ramane reper adevarat pentru dovada salbaticiunii de care omul da dovada.Suntem niste patrupezi care merg in 2 labe si poarta haine.

Indiferent cat de prost sau bun va fi filmul (probabil prost insa, de obicei asa se intampla cu filmele care exploateaza astfel de teme), este demna de apreciat munca laborioasa a echipei de efecte speciale.

Watch this.

Desi nu ma pot lauda pe cat as vrea s-o fac cu asta, calatoriile mereu mi s-au parut un lucru fascinant.Oriunde am mers, mereu am avut dorinta stupida de a sta in locul de langa geam, mereu am vrut sa fiu acolo, la acea fereastra care ma apropia de atatea locuri pe care nu voi avea ocazia sa le cercetez decat cu privirea, dar care imi fac cu ochiul si ma cheama sa arunc o privire mai atenta.

Locul de la geam mereu mi-a oferit clipe placute, clipe de melancolie si meditatie, clipe in care m-am simtit insignifiant ca om, dar nu dintr-o perspectiva atat de dura.Doar un om care nu a fost umblat, care a pierdut atat de multe privelisti si experiente doar pentru ca e fortat sa-si petreaca zilele in acelasi mediu, aceleasi circumstante, aceleasi treceri de pieton, aceleasi strazi calcate in picioare literalmente de sute/mii de persoane, aceleasi persoane si aceleasi experiente repetate saptamanal.

Sentimentul asta de uzat ma bantuie mereu cand sunt pe locul de langa geam, as vrea sa rup lanturile care ma leaga de habitatul natural si sa fug, sa fug pana unde vad cu ochii si sa traiesc clipe care nu au mai fost traite pana atunci, sa-mi simt din nou sangele fierbinte prin vene, exaltat de ideea ca ochii vad acum ceva nou, ceva unic si pe care cei de “acasa” nu-l vor putea vedea vreodata, sa ma simt unic si diversificat.

Am o invidie reala pe cei care au posibilitatea de a calatori toata viata si o si fac.Indiferent de peripetiile prin care trec si pericolele pe care le infrunta, sentimentul pe care ti-l ofera aceasta experienta te copleseste si te face sa te simti pentru prima oara un om realizat, un om care nu a trecut prin viata fara a face ceva cu adevarat semnificativ.

Multi inteleg prin realizarea in viata un serviciu excelent si bine platit, e lesne de inteles de ce, aproape 17 ani te “pregatesti” pentru asa ceva si foarte putini si reusesc.Ce cumplit mi se pare acum, stai 17 ani in scoala/liceu/facultate si pana la urma majoritatea persoanelor nu ies cu nimic important din asta, doar o slujba care deseori e mediocra spre buna.

Eu insa m-as simti realizat in viata daca as colinda lumea-n lung si-n lat, as cunoaste culturi, civilizatii, as fi absorbit de peisaje desprinse din carti de povesti si m-as prapadi cu ideea ca eu am stiut de ce e asa frumoasa Terra, de ce am fost adus pe aceasta lume.Sa o explorez.

Sunt deja 11 zile de cand n-am mai cugetat pe aici ceva din labirintul mintii mele, recunosc, timp a fost, dar am ezitat.Adaptarea la viata de facultate nu e una usoara si cu fiecare zi care trece, descopar ca imi trebuie tot mai mult timp de acomodare.Orele sunt multe si rasfirate, ajungand sa-ti petreci toata ziua pe drumuri, seminariile si laboratoarele cer o pregatire anterioara destul de elaborata care iar iti mananca majoritatea timpului, ca ai si avea destul, momentan o sugem la rece ca nu avem frigider si cel putin eu cam fac foamea (desi se pare ca m-am ingrasat inca 1kg, nice), noptile sunt cam pierdute iar sculatul la 7-8 dimineata e groaznic.

Stiu ca nu am de ce sa ma plang, aceasta a fost alegerea mea si o s-o duc pana la capat, cu chiu cu vai, dar sunt dese momentele in care iti critici propria alegere si-ti vine sa lasi o urma in pereti.Un exemplu concret este o intamplare petrecuta acum 2 zile, cand un prieten, care este la ASE, a venit pe la mine sa vada unde stau.Printre alte schimburi de replici, a venit si momentul sa ne impartasim experientele de facultate, “cum e frate la tine?” gen.Am ramas stupefiat cand am descoperit ca vreme ce au am parte cam de 6-8 ore pe zi, si alea rasfirate astfel incat sa-ti ocupe toata ziua, pana la 8 seara, prietenul meu de la ASE, citez, “azi am avut 2 ore dar nu m-am dus, maine am doar sport si nu ma duc, iar poimaine am ziua libera”.Facepalm.

Intr-adevar, stiam ca la ASE nu prea se fac ore si in continuare nu consider ASE-ul o facultate de top (fara suparare, nu zic ca acolo merg toti prostii (desi sunt destui paraleli pe acolo), ci ca la capitolul performanta nu exceleaza ca facultate), dar diferenta asta majora intre ce inseamna ASE si ce inseamna Politehnica m-a lasat rece.Stiu din experienta  fratelui meu ca materia pe care o faci la facultate, depinzand de ce alegi eventual sa faci in viata, poate sa fie de un ajutor minimal, infim, asa ca pentru ce atata bataie de cap? Unii isi blesteama zilele, vreme ce altii o freaca aiurea si tot ies cu o diploma, ca si primii.Big pile of shit.

Cam acestia ar fi “my 2 cents” momentan, deh, de aia am blog, sa-mi mai spun si eu frustrarile si parerile de om care oricum pe strada nu face vreo diferenta, e doar unul din cele 6 miliarde +, noi sa fim sanatosi si sa ne auzim cu bine.

Pe miercuri/joi sper sa rezolv si cu internetul in camin, desi este limitat pana in draci, momentan am rezolvat doar cu PC-ul, si atunci poate reusesc sa mai arunc cateva gene si pe aici mai des.Pana atunci, in caz ca nu o sa mai trec pe aici, va urez toate cele bune si profitati de fiecare zi cum puteti mai bine.

Piesa descoperita prin sezonul 8 din Smallville, se potrivea perfect cu actiunea din acel episod, ramane o piesa buna si fara acea referinta insa.

Titreaza ziarele si comenteaza.Eu raman no comment, poate doar sa zic “bine ca n-a castigat Michael Jackson”.In rest…ramificatiile politice sunt prea vaste.

Internetul este plin pana la refuz astazi cu critici, injuraturi, morti de mame si urlete de disperare, meciul Serbia-Romania a provocat o izbucnire de proportii, fanii echipei nationale vor schimbari, vor rezultate, vor pe sotia lui Dragomir si pe cea a lui Sandu pe cruce rastignite, pai se poate domne? E culmea nesimtirii ce se intampla, ne bat astia la curul gol?

Numai cacaturi! Cand echipa o duce bine, toti sunt buni si apreciati, cand mai calca stramb, sus cu toporul! Ipocrizia astora e de ultima speta, este amuzant cum dupa un esec de proportii, toti sunt specialisti, toti stiu ce e bine pentru viitor, fii de Nostradamus, ghicitori in stele si-n cafea.Mass-media isi indeplineste perfect rolul de a arunca cu cacat in jucatori, antrenor, conducere, tot ce tine de fotbalul romanesc, si sa incinga spiritele, scandal sa fie, nu se rezolva nimic, dar astia scot banii.Pseudo-fanii stau pe bloguri si siteuri de specialitate, mananca seminte din fata calculatorului si asteapta sa vada ce reply mai da unul, altul, sa-l injure si pe asta rapid de mama, pai ce pula lui,
cum sa se indoiasca cineva de punctul sau de vedere? Daca el zice ca Becali e de vina, pai atunci asa e!

Desi meciurile Nationalei sunt singurele pe care le mai urmaresc cand vine vorba de fotbal, nu ma simt indignat de rezultatul de ieri.Gata, a trecut potopul, ce rost are sa mai scarm acum prin noroi? Sa le oferim satisfactie astora care instiga? Nu omule, obisnuieste-te cu ideea, vor mai fi ocazii cand vom pleca de pe teren ca aseara, cu fruntea sus si cu pantalonii-n vine.

Incetati cu atata propaganda si suferinta, nu va dadea de mancare daca castigam.

Ziarele astea sunt mai penibile ca o grasa de 100 de kg ce sta la pod si spera la curvarie, sa
scoata si ea un ban pentru noile chipsuri cu aroma de peste.Informatia s-a denaturat pana la culme, scriitorul nu mai cauta sa-si expuna punctul de vedere, ci sa-l faca motiv de scandal, pornografia se simte ca la ea acasa pe pagina principala, se face oricand din tantar armasar.

Stiu ca daca ma uit prin arhiva, gasesc acest subiect atacat acum ceva vreme, insa ma simt nevoit
sa revin pe campul de lupta.Numarul de ieri, 10.10.2009, din Libertatea m-a dat total peste cap, nu-mi venea a crede ce mizerii poate contine un ziar ce se vrea respectat si de elita.S-a pierdut bunul simt si corectitudinea, nu mai gasesti glorie si adevaruri in scrierile unui autor, ci doar atacuri de 2 lei menite a te intretine pe tine intr-o stare mentala de revolta si dezgust, cand de fapt nu este cazul.

Este lesne de observat ca cu cat trec mai multi ani, cu atat tot ce inseamna mass-media se altereaza si din principiul de informare se ajunge la principiul de rating si promovarea prostiei si scandalului, deliciul individul care cu atat a mai ramas in viata.Aici nu e vorba de taranime sau dobitocime, e vorba despre masa de indivizi care muncesc o zi intreaga pentru un salariu de nimic, care simt un dezgust pentru intreg sistemul care-i guverneaza, indivizi carora nu le-a mai ramas altceva de facut decat sa critice totul din jur, incepand cu sistemul care-i hotaraste stilul de viata.Dar singur nu poate, realizeaza ca si-ar irosi timpul si ar incalzi aerul degeaba daca da din gura, tace si se complace, hopa la lucrui.Aici intervine insa mass-media cu rolul inselator de “gura poporului”, ziaristi care critica orice amanunt si fac din orice tantar armasar pentru a incinge spiritele, pentru a-i conferi individului iluzia ca nemultumirile sale sunt acolo, spuse, si ca daca si el participa, ceva se va schimba.

Daca vreti, e cam ce face Mircea Bade prin emisiunile sale uneori.Asa ca individul este invaluit intr-o lume a principiilor sale, o lume a revoltei si schimbarii, dar este una virtuala si nu este palpabila.Insa ce mai conteaza, pana la urma individul nu vrea neaparat acea schimbare, vrea doar sa stie ca mai e cineva acolo care-l suporta, ii aduce o satisfactie pe plan mental.Ce el refuza insa sa vada este ca mass-media isi perpetueaza existenta din complacerea sa, ii fructifica ignoranta si se face un monstru veritabil.Banii curg cu nemiluita, ratingul aduce bunastare, dar nu individului, ci tot celor pe care-i critica si ii vrea jos.De ce? Pentru ca intreaga mass-media, contrar aparentelor, este guvernata la randui ei de tiranii societatii.

Cum zicea cineva, cand nu mai ai nimic interesant de spus, dai in cap cuiva.Reclama negativa a devenit mai pretioasa decat cea pozitiva, doneaza 1 milion de euro pentru o fundatie si 10 indivizi sunt interesati, injura-l pe ministru live, intr-o conferinta, si 1 milion de indivizi vorbesc despre tine la o cafea, la o tigara, in blocului, esti centrul atentiei.

“Paine si circ pentru popor”.

Piesa descoperita in timp ce jucam Guitar Hero prin camin, am indragit-o din prima.

Primele impresii sunt greu de desprins, trebuie mai mult timp de acomodare.Stam 5 intr-o camera de 4×4, desi aici acasa simt frigul pana-n oase, acolo murim de caldura si dormim ca bulangii cu geamul deschis sa racim dimineata, orarul este ciudat si dat oleaca peste cap, dezorganizarea e ceva normal si prezent in cadrul facultatii, coada la internet e mai mare ca cea de pe vremea lui Ceausescu la lapte, oua si paine, Guitar Hero e primul hobby al camerei.

Ce pot sa spun, momentan ma pot plange oleaca de noua mea casa.Trecerea de la a avea o intreaga casa pentru tine si tot ce vrei la a imparti o singura camera cu inca 4 indivizi e destul de radicala si trebuie obisnuinta probabil, am avut o zi de melancolie cred pe tema asta, parca imi lipseau zilele de liceu.Aveam 7 ore de stres, dar dupa veneam la patul meu, camera mea, spatiul meu, puteam face ce voiam.Acum nu mai e asa, sunt limitat, asa trebuie, rahat.Eh, sper sa ma acomodez cu aceasta situatie cat mai curand si sa vad in sfarsit frumusetea traiului la camin, laudat de atatia.

Anul I stam la etajul 5 si la noi e deci cel mai cald, am observat ca ne e mai cald in camera decat afara, unde chiar trebuia sa ne imbracam mai bine.Am indraznit sa dormim prima seara si cu geamul deschis si un prieten s-a ales cu un schiopat bun si durere la picioare, deci nu cred ca vom mai repeta experienta prea curand.Asta e, ne sculam in propria transpiratie pana vine iarna si frigul se mai instaleaza.Asta daca nu cumva caloriferul din camera ne va da batai de cap si tot ne vom simti ca intr-o sauna si in acel anotimp friguros.

Am fost oarecum dezamagit in prima zi de dezorganizarea peste care am dat, dar atata timp cat nu stiu cata munca este implicata, presupun ca n-am de ce sa critic prea mult.Cel mai frustrant lucru a fost probabil bagarea pe gat a unor optionale pe care unii nu le voiam, desi ele sunt optionale, ne-au fost bagata obligatoriu in orar si nu le putem schimba.Cel mai aberant lucru e ca fiecare serie face alt optional, deci depinzand de seria in care ai picat, poti face ceva ce poate-ti place sau poti face ceva ce chiar urasti.
Doamnele de la secretariat, ca si acum 3 luni cand am observat pentru prima data, sunt total pe dinafara si denota dezinteres total, sunt curios oare daca voi intalni vreodata secretare care sa ma impresioneze, poate in domeniul privat unde stau altfel lucrurile.La buget e clar ca multi mananca painea si nu fac nimic.

Intreaga regie e in cautare de internet si se pare ca poti sa-l activezi dintr-un singur loc, de la o singura persoana.Asa ca imaginati-va o intreaga facultate venind sa-si procure internetul, e o coada inimaginabila, cred ca stai 3-4 ore sa ajunga si la tine.Prima seara nici nu a mers, probabil a fost suprasolicitat, a doua zi a fost ok.Singurele 2 probleme cu el sunt torrentele care sunt oprite, nu merg deloc, si limita de 5gb trafic pe saptamana per utilizator ce s-ar putea sa ne dea cateva batai de cap.Heh, o sa vedem noi.

In schimb a venit un coleg de camera cu PC-ul si singurul joc pe care-l avea era Guitar Hero, ne-a aratat cum sta treaba cu el si incet incet fiecare l-am luat la rost si astfel a devenit activitatea noastra de noapte, cand stam in camera si nu avem ce face.Facem cu schimbul si fiecare isi perfectioneaza performanta, e cale lunga pana-l terminam, asta daca o s-o facem.Mai avem sa punem “movie night” intr-o zi de saptamana si dupa ne mai gandim ce ne mai lipseste.

Intr-un final, sunt destul de multumit de inceput, insa momentan n-am inceput cursurile, deci mai e vreme sa fac ceea ce majoritatea imi ziceau acum 4 luni, sa-mi regret alegerea
Ne auzim weekendul viitor, toate cele bune.