Ati avut vreodata ziua aceea in care toate merg ca un rahat? You know, ai una din acele dimineti in care nimic nu are sens, oglinda iti provoaca sictir, mananci in sila, nu e ziua ta mai pe scurt.Incepi sa-ti ocupi timpul sa treaca ziua mai repede, te tarasti prin orele ce trec mult prea greu, mai ai momente in care simti ca cedezi pe plan psihic, iti revii, iti continui treaba.And all the sudden…it hits you.It fucking hits you.Primesti acea informatie ce-ti naruieste lumea, afli cum unica ta fericire si motivul pentru care inca cutreieri pamantul a fost de fapt o iluzie, o minciuna frauduloasa.
Te pui in pat, bagi capul in perna si astepti inevitabilul.Dar e ceva ciudat la acest peisaj…neah, nu poti scapa macar o lacrima.Esti practic atat de uimit incat privesti in gol timp de minute intregi si pur si simplu…nu te gandesti la nimic.Esti intr-un loc gol, intr-un vid negru care nu exista, dar tu cumva te afli in el.Cea mai aiurita senzatie pe care o poti simti probabil.Te simti ca si cum ai fi murit, dar tu inca esti aici.Fizic.
Vine seara, tu esti la fel, mult prea naucit pentru a mai intelege ceva sau a mai asimila ceva, dar stii sigur ca vrei sa scapi din inchisoarea numita sugestiv “home sweet home”.Iti aduci aminte cum cu cativa ani inainte aveai un loc unde mergeai.Nu, nu era un loc privat, nu era un loc numai al tau, dar era un loc special.Down by the river.So te imbraci si iesi din casa, sperand sa te mai readuci la viata.
Ajungi la locul cu pricina si la inceput, nimic nu are nimic special.Dar in curand vine apusul…si atunci, toate prind viata.Te uiti in stanga si vezi cerul rosiatic, vezi campuri de relief slab schitate departe in orizont, vezi luminite de la case pline de caldura si de la masini ce cutreiera strazile.Te uiti in dreapta si vezi ca acolo deja a venit intunericul…totul e albastru, e monoton, lipsit de viata, doar o lumina ce sclipeste slab.Te uiti chiar in fata ta si vezi raul…vezi puii de rata cum se balacesc, vezi pescarul de peste rau cum isi pierde aiurea timpul, dar esti constient ca si el probabil a venit acolo pentru acelasi motiv pentru care esti si tu: sa fuga de toate.Urmaresti atent cum in doar cateva minute, intunericul se instaleaza aproape peste tot.Cerul devine din ce in ce mai aprins, mai inflacarat, pana cand deodata devine albastru, simplu.
Si cum sa nu-ti petreci aceasta ora mai bine daca nu cu o muzica selecta ce-ti canta in urechi.Ciudat, la sfarsitul acestei “sesiuni” esti linistit, mai calm, gandesti mai limpede, totul iese din ceata.Pleci de acolo cu doar 2 ganduri:
1.De acum o sa vin aici la fiecare apus.
2.Sa-mi bag p*la in tot si toate.

Antonim
_________________________
Dualitatea-i fireasca, unele suflete ucid ca sa traiasca
Unii traiesc ca sa iubeasca, cunosc fete care iubesc ca sa traiasca
Recent Comments