Moon (2009

Cinematografia a devenit o curva, am mai zis-o si-o repet, in 2009 ea poate fi comparata cu o curva grasa care avorteaza atrocitati dupa atrocitati, care de care mai penibile, insa care au succes ca deh, lumea e proasta.Traim in secolul incompetentei si gregarismului, ce e original si te pune sa gandesti e plictisitor si naspa, ce e repetitiv, furat si care nu necesita macar o activitate neuronala, asta da prietene, calitate de rang inalt!

“Moon” face parte din prima categorie, de altfel un film de exceptie daca-l punem in balanta cu ultimele “releasuri” cinematografice, as putea sa fiu putin subiectiv si sa spun si “Doar e film si cu Kevin Spacey, nu?”, un actor care mi-a castigat respectul de ceva vreme deja.Problema reala a acestui film este insa una specifica productiilor care chiar merita din aceasta perioada : cunoscatorii ii aduc lauri, habarnistii isi baga degetul in nas si constata ca produsul scos este mult mai interesant decat ce au vazut pe ecran timp de 97 de minute.

“Moon” nu cred ca poate primi o comparatie cu un alt film, desi pe alocuri se mai aseamana cu Xulescu si cu nea’ Gheorge, are momentele sale specifice si placute care-l fac filmul pe care eu l-am apreciat enorm.Desi am fost reticient la inceput, cand citeam commenturi sa-mi mai fac o parere, nu regret faptul ca l-am incercat.Am avut parte de o ora si jumatate linistita, contemplativa, oarecum intriganta.Subiectul dezbatut ridica semne de intrebare si nu este deloc imposibil, ba chiar pare ceva care eventual se va concretiza, lasand loc pentru remuscari morale si o privire in spate.

Special nu am vrut sa divulg nici o informatie legata de desfasurarea acestui film, orice detaliu v-ar putea strica satisfactia.Este mai bine sa experimentati pe propria piele, sa aveti parte de ceva nou.Eu vi-l recomand calduros, cred ca intra in personal top 10.

 

2012 Movie – The Making

Indiferent cat de prost sau bun va fi filmul (probabil prost insa, de obicei asa se intampla cu filmele care exploateaza astfel de teme), este demna de apreciat munca laborioasa a echipei de efecte speciale.

Watch this.

Motive cinematografice – Part V -

Deoarece momentan lucrez sub presiune, timpul nu este deloc de partea mea astazi, nu va pot prezenta decat 2 motive cinematografice regasite in ultimele productii vazute si care imediat le-am descoperit ca tipare.Chiar sunt curios cum s-ar prezenta un film care sa nu aiba nici un cliseu, pur si simplu sa se abata de la toate regulile, sa fie unic si original.Oare am gasi in sfarsit un film despre care sa spunem “da frate, asta da film de nota 10″ sau, fiind prea obisnuiti cu prezenta acestor motive, l-am clasifica drept o productie proasta pe nedrept? In fine.Hai sa incepem:

Motivul “ne batem, asa ca iti voi impinge cutitul incet spre gat, dar tocmai cand sa ti-l infig, scapi”

Acest motiv nu cred ca are nevoie de introducere, inca nu-mi dau seama cum mi-a scapat din partile trecute, se vede ca nu mai ma uit la filme cum o faceam acum 1 an, cand parca erau mai decente.Dupa ce tipul bun si tipul rau raman fara gloante, doar au tras 10 cartuse pe langa, niciodata nu se nimeresc ai naibii cu armele, tipul rau mereu va scoate un cutit, vreme ce tipul bun nu va avea unul, tipic.Incep astia pe acolo sa se alerge, sa se bata, tipul bun foloseste tot ce prinde la indemana, scaune, tevi, caramizi, totul pentru a bloca loviturile “ucigase” ale tipului rau.Lesne e de spus, eventual se ajunge cam mereu la aceeasi faza : tipul bun pe jos, intins pe spate, si tipul rau peste el, cu cutitul indreptat spre gatul acestuia.Bineinteles ca vor avea mainile inclestate si vor schimba cateva replici, timp in care lama cutitului se apropie cu cate 1cm la 30 de secunde de gatul tipului bun, trebuie mentionat ca de obicei in acest schimb de replici afli si raspunsurile la multe intrebari puse de-a lungul filmului.Lama cutitului se apropie, se apropie, preferabil il impunge putit de tot, cat sa para dramatic, moment in care tipul bun parca ia o gura de Red Bull, prinde energie si nu numai ca indeparteaza cutitul, dar il impinge pe tipul rau 5 metri mai incolo.
Dupa asta urmeaza deja logicul snopit in bataie pana-l lasa inconstient pe tipul rau.La sfarsit isi salveaza si iubita, care era prinsa de tipul rau, si preferabil e o blonda cu curul mare si sani, actrita porno in realitate.Happy ending.

Motivul “toate femeile, cand sunt suparate, mananca inghetata”

Acesta este unul dintre cele mai agasante motive cinematografice cred.De unde pana unde, mereu cand sunt suparata, femeile mananca inghetata ca sa le treaca? Si nu poti spune ca isi iau ceva la cornet, nu, vacile astea au in frigider o galeata de inghetata pe care o indoapa pe gat cu un polonic de ciorba, nesatulele naibii trebuie sa-si inece amarul in kilograme de inghetata.Indiferent ca au descoperit ca sotul lor de 15 ani a fost de fapt gay tot timpul sau doar pentru ca nu o lasa mami la o petrecere, fetele astea nu se lasa pana nu dau gata un “Mcbucket” de 5kg de inghetata.Partea amuzanta e ca rau nu li se face, de racit nu racesc, zici ca au mancat mancare gatita acasa de mama.
Care for a spoon?

Motive cinematografice – Part IV -

Chiar cand credeam ca mi-am epuizat toate ideile de motive cinematografice, noi filme proaste vin si-mi improspateaza memoria, imi ofera subiecte pe tava, sunt exceptionale pentru asa ceva.Doar uitati-va la 80% din filmele pe care scrie 2009, imposibil sa nu va atraga atentia cu cate ceva penibil si intalnit la alte 1000 de filme.

Motivul “suntem 10 vs 1, asa ca mergem pe rand”

Motiv foarte des intalnit, existenta filmelor in care un tip e contra unei intregi armate fiind incredibil de numeroasa.In orice astfel de film, la un moment dat, tipul bun va fi inconjurat de cel putin 10 insi.Desigur, acei 10 insi au ca obiectiv sa-l omoare pe tipul bun, ba chiar au si pistoale la ei, vreme ce tipul bun are doar pumnii sau un bisturiu, dar niciunul nu se gandeste sa-l impuste direct ca sa termine treaba.Neah, s-ar termina filmul inca din minutul 25, mai avem nevoie de 60 de minute de suspans execrabil.Asa ca ce se intampla? Cei 10 se iau la pumni cu tipul bun, acesta din urma fiind expert in 20 de stiluri de lupta invatate in timpul unei pauze de masa, dar nu sar toti deodata, Doamne fereste sa-l bata.Nu, sar 1 cate 1 si si-o iau toti in gura.Desigur, pana si stilul in care aceasta lupta se desfasoara a devenit repetitiva, vine primul tip rau, tipul bun se fereste si ii trage una in spate, vine al doilea tip rau rapid sa-i dea un pumn, tipul bun pareaza si ii rupe piciorul, vine al treilea tip rau sa-i arda un picior, dar tipul bun sare si dupa ii da un pumn in cap, povestea continua.

Motivul “suntem 2, asa ca stam spate in spate si suntem prinsi din ambele parti”

Acest motiv e intalnit mai rar decat cel de deasupra, principalul motiv fiind ca rar intr-un film sunt 2 tipi buni.Dar acest surplus vine cu un bonus pentru amatorii de clisee : daca sunt 2 tipi buni, fiti siguri ca se vor bate cu o intreaga armata eventual, nu mai sunt sanse de 2v1.In fine, revenim asupra motivului, cand acesti 2 tipi buni eventual se vor intalni, e o siguranta ca la un moment dat vor ajunge intr-un loc cu decat 2 iesiri si din ambele venind cate 5-6 tipi rai.Ce fac atunci eroii nostrii? Se pun spate in spate, camera incepe sa se invarta in jurul lor pentru “special effects”, astia 2 vorbesc tot felul de prostii vreme ce tipii rai parca sunt in slow-motion, au tot timpul din lume sa-i omoare cica, si deodata incepe cafteala.Si acesti 2 tipi buni, ca cel de mai sus, stiu 20 de stiluri de lupta, asa ca nu vor avea probleme, scena incheindu-se cu cei 2 dand mana si 12-13 insi lesinati pe jos, langa ei.Ce dragut.

Motivul “nu te omor eu, ci te omoara un prieten/o prietena care trebuia sa moara acum 10 scene, dar incredibil traieste”

Din descriere e cam greu de inteles motivul, dar detaliem.Tipul bun duce o viata normala pana cand cineva, preferabil din familie, ii este rapit.Pentru acest motiv, de cele mai multe ori e sotia sau o femeie care l-a ajutat toata viata.Tipul bun e revoltat, incepe o adevarata cruciada, da cu spada-n stanga si-n dreapta, cauta vinovatul.Eventual, dupa 70-80 de minute plictisitoare si repetitive, tipul bun ajunge la “baza” tipului rau.Aici il vede pe tipul rau sus (preferabil tipul bun e jos, iar sus pe scari cel rau, ca sa nu poata sa-l ajunga inca), care detine ostatica pe prietena/sotia sa.Urmeaza un schimb de replici deja stiut, tipul rau ii arde un glont prietenei/sotiei, de cele mai multe ori intr-un loc destul de vital astfel incat sa sangereze, dupa care fuge.Tipul bun fuge pe scari, isi ia sotia/prietena in brate, o plange 2 minute, “you’re not gonna die!!” si alte prostii auzite in toate filmele, asta ii zice ca nu mai e timp pentru ea, sa se duca dupa tipul rau.Tipul bun pana la urma isi calca pe inima, o lasa pe aia si fuge dupa tipul rau, mai trec 10 minute de faze tampite si eventual ajung unul langa altul, fiecare cu pistolul tintit catre celalalt.Aici intervin miscari de camera dramatice, replici intre cei 2 care dezvaluie mai multe detalii decat ai aflat din cele 90 de minute scurse, niciunul nu vrea sa apese pe tragaci, deodata se aude o impuscatura.Bam, camera focus pe tipul bun care afiseaza o fata de piatra, se aude muzica dramatica, “aoleu, a murit asta” ar zice unul care e prima oara cand vede asa ceva, de unde, dupa 3 secunde camera focus pe tipul rau care preferabil e impuscat direct in cap, iar dupa ce cade, apare prietena/sotia de acum 10 scene care nu stiu cum, desi sangera grav si cand a lasat-o in urma tipul bun nici nu se putea ridica, i-a urmat pe astia 2 10 minute si l-a impuscat pe tipul rau.Happy ending urmeaza.

Motivul “toti indivizii impuscati in cap in filme sunt impuscati chiar in centru, deasupra ochilor, niciodata intr-un colt/parte”.

Motivul vorbeste de la sine, nu e nevoie de detalii.

District 9 (2009)

Vedeti voi, in ultima perioada eram profund dezamagit de tot ce cinematografia moderna vomita pentru noi sa vedem.Filme proaste, idei proaste, actori uneori buni, dar care erau bagati in filme proaste, tot tacamul.Eram oripilat, incetasem sa mai imi caut cate un film la 2-3 zile, serialele erau noua preferinta.District 9, la recomandarea 073, m-a facut sa-mi schimb parerea si sa mai am sperante pentru cinematografie si cum se prezinta aceasta in zilele noastre.

Probabil cel mai important aspect al filmului este originalitatea.Ideea cu care au venit scenaristii aici difera de oricare alta idee care sa implice convietuirea oamenilor cu o specie de extraterestrii.Este chiar destul de puerila, daca stai sa te gandesti, dar foarte buna si iese in evidenta.Filmul in sine te tine atent pe intreaga durata, iti ofera senzatia ca vrei sa afli mai multe.Totul pare facut intr-o maniera care denota profesionalism, baietii acestia au stiut ce vor sa faca atunci cand s-au apucat de treaba.

Un alt lucru care mi-a atras atentia a fost ca tragedia prezenta in film, cea asupra careia se concentreaza in mare parte filmul, este si ea bine construita, nu prea intalnesti clisee sau lucruri plictisitoare, asa cum se intampla foarte des prin alte filme.Per total este un film “bine facut” cum ar zice fetele doritoare de baieti dusi la sala, merita din plin toata atentia.Recomand cu caldura.

Nota 8.6 pe IMDB meritata din plin, deja e pe locul 56.Frumos asa.