28.04.2009

Initial aveam alt “film” in cap pentru postul de astazi, dar intre o durere de cap, cateva ameteli, alte 5 ore pierdute la scoala vreme ce jumatate de clasa sta acasa si invata (sa dea gripa porcina in voi ba), stiri aberante pe diverse siteuri si o portie de sarmale, s-a pierdut.Cu toate acestea, cateva lucruri mi-au atra atentia si consider ca trebuie impartasite, sunt o persoana ce vrea trafic, sa scoata bani de pe urma bloggingului cat va scoate Puya de pe urma piesei “Undeva in Balcani”, urmaresc fetite de 7 ani in seri cu luna plina si cand fac dus imi place sa cant “Coco Jambo”.

* Un ziar titreaza : “Nu crezi in Dumnezeu? Nu esti singur” – asa suna sloganul unui grup ateist din Statele Unite ale Americii, astfel de grupuri fiind din ce in ce mai numeroase pe continentul nord-american, dupa cum noteaza The New York Times.
Problema nu este ca ultimul simpozion al grupului Secular Humanists of the Lowcountry ar fi atras asupra sa ostilitati si sentimente negative, ci faptul ca s-a intamplat exact pe dos. La ultima intalnire a ateistilor din gruparea Secular Humanists of the Lowcountry s-au strans peste 100 de noi membri.”

Si care pula mea e problema? De ce a trebuit sa apara in acest context cuvantul problema? Sa mor, tot mai des vad astfel de intruziuni in articole din mass-media carora nu le vad rostul.Ce vrea sa-mi spuna autorul articolului? Ca el crede in Dumnezeu si ca daca eu sunt ateu de fel, este o “problema” cu mine? Eu stiam ca trebuie sa fi impartial, nu sa patezi un articol cu credintele tale, de aia e mass-media.Ah, vrei sa-mi demonstrezi ca ai dreptate? Bun prietene, construieste-mi o arca cu uneltele de acum cateva mii de ani in care eu sa bag cate 2 reprezentati ai fiecarei specii din regnul animal si mai vorbim.Te-am pupat.

* Pe un site gasesc urmatoarea stire : “Evenimentul Zilei a reusit, dupa mai bine de un an de investigatii, sa afle istoria lui Daniel Valentin Ceausescu, cel mai mare nepot al cuplului dictatorilor Ceausescu.”

Fix asta ne durea pe noi prietene.Felicitari, dupa mai bine de un an de investigatii ati reusit sa eradicati foametea si sa propulsati Romania in TOP 3 COUNTRIES.Ce urmeaza, o stire in care aflu ca dupa 5 ani de cercetari si investigatii la turatie maxima, stim in sfarsit cate femei a avut Iliescu de-a lungul vietii? Aplaudam cu un zambet de mandrie activitatiile unora.

* V-ati intrebat vreodata de ce superstitiosii au mereu bani in buzunare de Anul Nou sau nu se intorc niciodata din drum, dar cumva, nu-i vezi niciodata calcand dinadins intr-un cacat? Eu nu, dar acum ca am ridicat problema, pare o tema buna de abordat pe viitor.

* Ce mortii ma-sii vrea asta?

* Sa moara capra c-am uitat de asta. Sa vad daca gasesc pe unde sa-l bag.

Titlu simplu

Zilele acestea au fost oarecum confuze pentru mine, am experimentat fluctuatii de stari, am trecut de la fascinatie si apreciere pentru tot ce inseamna exterior la dorinte de exilare si contemplatie, am schimbat zambete cu mediul inconjurator cand am crezut ca nimeni nu ma priveste si am parasit cu mintea spatiul in care ma aflam, vederea patruzandu-mi in alte sfere, experienta de a privi in gol pe babeste.

Motivul nu am reusit sa-l descopar, am citit in diverse scrieri ca este specific varstei, pe mine insa ma ingrijoareaza partial faptul ca simt aceasta stare ca una normala, chiar o indragesc si o pun la suflet, desi am o repulsie pentru diversele sentimente pe care aceasta le naste in mine uneori.

Sunt o persoana inca nedumerita de ceea ce numim viata si actul de-a trai, raspunsul nu-l voi gasi niciodata, de asta sunt sigur, insa ma simt in largul meu cand aceasta nesiguranta ma loveste.Suntem predestinati sa fim fascinati de ceea ce nu intelegem, devenim de-a dreptul obsesivi in rezolvarea micilor mistere care ne dau tarcoale, toti experimentam la maxim candva acea senzatie de “care e rostul la toate astea pana la urma?”, fie ca alegem sa mintim cu inversunare pentru a nu parea “slabi” sau “nesiguri pe propria persoana”, asa cum unii se pripesc sa catalogheze, fie ca alegem sa evitam a da un asemenea raspuns.

M-a lovit o raceala cumplita si am o migrena de toate zilele, imi simt practic tamplele cum zvacnesc iar durerea asta de cap nu e una sanatoasa, ii simt trepidatiile si imi da acea senzatie ca toata puterea ei se concentreaza intr-un nucleu infim, dar care din cand in cand bufneste violent ca un vulcan si transmite unde de durere pana acopera intreaga circumferinta, cam ca atunci cand arunci o pietricica intr-o apa limpede si vezi cum undele se propaga.In plus, dureri de spate si abdominale se resimt, ma fac aproape incapabil sa merg de ici pana colo fara a scrasni din dinti, tocindu-i parca inca un milimetru.

Momentan experimentez o senzatie difuza, ma gandesc la unele lucruri pe care le-am citit in “Planeta care nu a existat” de Asimov si spiritul critic avut dintotdeauna imi da un imbold, dar trebuie sa ma declar invins si sa recunosc ca as fi vrut sa cunosc in persoana un om ca Isaac Asimov.A urcat pe treapta ocupata pana acum de George Carlin, treapta formata din indivizii pe care i-as fi vrut in viata mea, adevarate modele daca i-as putea numi asa.

Ma tot ademeneste un gand, vrea sa ma faca sa-l iau in calcul, astfel nutrindu-i puterea pe care o va capata si intr-un final sa ma intoarca iarasi pe dos.Inca de cand am parasit bancile scolii generale mi-am dat seama ca am devenit o persoana dificila, intrarea la liceu si comunitatea cu care a trebuit sa ma confrunt nu mi-a priit deloc, m-am simtit tot mai diferit si neapartinand la locurile cu care a trebuit sa ma familiarizez.As fi …

Gata, ma opresc, devin mult prea deschis si arat mai mult decat as vrea.Postul acesta este unul destul de personal, dar am simtit nevoia sa il public pentru a imi da singur o mana de ajutor.Cel mai tulburator lucru pe care il pot spune pe final este ca ma paste iar gandul de a lasa acest blog in bataia vantului.Stiu ca nu voi putea face asta, am pus destul suflet si truda pe parcursul unui an si ceva, dar stiu de asemenea ca tot se va intampla candva si asta.

Numai bine.

01.03.2009

* E Duminica, 1 martie, si cica a venit primavara “oficial”.N-am (martisoare).

* Astia cica au publicat variantele de BAC 2009 aici.Dupa o scurta privire peste si cativa pumni in masa pot declara cu satisfactie ca imi introduc 2-3 organe in prostia lor abundenta.Nu inteleg de ce rahat trebuie eu, de la profil matematica-informatica, sa-mi umplu capul cu astfel de cacaturi :

“Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre rolul lui Titu Maiorescu în impunerea unei noi direcţii în literatura
română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pornind de la următoarele evaluări critice cu privire la
mentorul Junimii: „A introdus exigenţa în literatură. [...] A fost modern în gândire.” (Ioana Pârvulescu, În
intimitatea secolului 19). Ilustrarea ideilor exprimate în eseu se va face prin referire la unul dintre
studiile critice de referinţă: O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, În contra direcţiei
de azi în cultura română, Comediile d-lui Caragiale, Eminescu şi poeziile lui.”

dar se pare ca trebuie.Dar nu doar romana e penibila, si celelalte materii sunt de toata jena facute.Faza cu pumnii in masa a fost o minciuna, recunosc, nu-s atat de fraier sa ma manifest pentru asa ceva.

* Urasc cele 2 expresii care imi dau tarcoale tot mai frecvent in ultima vreme, provenite din gura “invatatilor” sau celor “trecuti prin viata”:

1. “E nevoie si de muncitori”.
2. “Asta e examenul vietii tale”.

Astea 2 expresii cica ar trebui sa ma incurajeze sa studiez mai mult in timpul meu liber.Cineva nu stie sa se impuna.

* Am citit undeva ca daca lucrezi peste 40-45 de ore pe saptamana risti sa-ti distrugi abilitatile mentale.Eu petrec 33 de ore la scoala, 4 la meditatie, 2-3 trebuie unele teme sau studii de caz saptamanale…unde mai punem si “extra-ul” care in viziunea unora trebuie sa fie de 10 ore pe weekend pentru pregatire BAC + Admitere? Ma complac.

* Metalmirror mi-a amintit de perioada copilariei, cand iarna era vremea sariturilor cu schiurile, Adam Malysz ma incanta, duminica era zi de F1 indubitabil, ieseam cu astia ( de la bloc) si ne bagam cururile in toate tepusele si toti copacii pentru a face derdelusuri, ne visam si noi la Planica.Vremuri bune si frumoase, dar trecute.

* Pentru o data in viata as vrea sa citesc si eu o “stire” interesanta, nu ce afirma curva asta.Promovam prostia si incultura, nu-i de mirare ca generatia tanara e penibila.

* Ma duc sa-mi inec letargia din aceasta zi de 1 martie in alta parte.O zi placuta.

Despre inutilitate si cat de complicata e viata

Nu o data mi-a fost dat sa citesc/aud aceeasi parere de ansamblu : “cum puteau sa traiesca oamenii acum 500/1000/2000 de ani fara X?“, in aceasta ecuatie “X” fiind o variabila.Ca ea capata forma unor lucruri simpliste precum guma Orbit sau mentolata, deodorant, machiaj sau a unor lucruri mai complexe precum mobil, mixer, tigaie, frigider, ati inteles voi idea, aceasta varietie depindea de la persoana la persoana si obsesia lor pentru un ceva specific.Ca exemplu, ati observat si voi probabil acele persoane care tot cioflaie o a dracului guma, nu pot sta 2 ore fara a mai adauga una, daca le vine “partenerul de viata” si trebuie sa se sarute? Daca ii pute gura? Daca respectivul/respectiva va simti o repulsie pentru aerul inhalat din gura persoanei in cauza? Hei, s-au “dat papucii” (niciodata nu voi intelege aceasta expresia, ce legatura are una cu alta) si pentru motive mai insignifiante.E o lume nebuna acolo, in afara camerei mele, tot mai pretentioasa si mai orgolioasa.

Imi aduc aminte de mine acum 4 ani.Printre singurii din cercul meu “larg” de prieteni care nu poseda un telefon mobil.Astia se intalneau cu necunoscuti, schimbau numere de telefoane sa pastreze legatura, se sunau pentru motive banale precum “ba, la cat iesim?”, cucereau persoane de sex opus prin SMS-uri provocatoare, eu o ardeam aiurea cu “n-am telefon, nu-mi trebuie”.Si asta o consider o realitate si acum, desi recunosc, sunt posesorul unui astfel de “prieten”.Dar analiza motivului pentru care am devenit peste noapte posesor genereaza foarte rapid un sablon, asta se aplica la foarte multe lucruri din viata de zi cu zi a oricui.
De ce mi-am luat si eu mobil? Simplu, situatia devenea penibila.Astia au renuntat la luarea deciziilor prin contact direct, acum se sunau sau se SMS-uiau, iar eu nu faceam parte din ecuatie.Ramaneam de prost cum ar zice unii.Care este deci motivul? Se poate ramifica in doua daca tin neaparat sa fac o generalize:

1.am ramas printre singurii fara si asta ma facea sa fiu exclus, deodata traiam cu impresia ca eu nu mai apartin acelui grup, rolul meu a scazut drastic, eram un paria.
2.vedeam la toti, peste tot, si asta ma facea, in subconstient, sa vreau si eu.Voi cum credeti ca a aparut aceasta dorinta de a face bani si de a deveni magnat (care apropo, este prezenta la peste 90% din tineret din pacate) de exemplu? Simplu, unul a avut prima oara destui bani cat sa faca niste manevre si sa-si obtina avantaje, prostimea a realizat ca daca face si ea ca primul va avea parte de aceleasi plusuri in viata, boom, toti vor sa faca bani.Telul nostru in viata este sa facem bani.

Revenim la subiect insa.Trebuie sa realizam ca foarte multe lucruri din viata noastra, oricat de “vitale vietii mele” ne sunt, sunt de fapt foarte usor de inlaturat, fara vreo consecinta.Tot acest concept de indispensabilitate este de fapt doar o iluzie provenita din subconstient, nu avem nevoie de atatea rahaturi! Creme de frumusete, creme de noapte, creme pentru piele, creme de maini, creme pentru fata,machiaj, creioane pentru ochi, mascara, gel de par, piercing in limba, piercing in ureche, piercing in buric, pantofi cu tocuri inalte, pantofi de vara, pantofi de iarna, pantofi de ploaie, tinuta de ocazii speciale, tinuta de noapte, tinuta de zi, tinuta de munca, suc de visine, suc de mar, suc de pere, suc de lamaie, suc de fructe de padure etc si etc.

Suntem deodata bombardati cu atatea produse si incepem sa le incercam pe toate, vrem o viata mai lunga, vrem o alimentatie mai sanatoasa, vrem un aspect fizic mai placut, vrem o respiratie mai mentolata, cumva societatea a ajuns sa ne faca sa credem ca noi suntem urati.Ca daca noi nu ne raportam si nu ne supunem acestor metamorfoze, nu meritam sa facem parte din ea si vom ramane singuri, prostii prostilor.

Si apoi unii se mira de ce viata noastra este atat de complicata.Pentru ca noi ne-o facem cu mana noastra.Multi rad cand se gandesc cum traiau cei din trecut, eu imi doresc cu ardoare sa fi fost unul dintre cei rasi.Macar traiam intr-un mod simplist, mai aproape de adevarata mea natura ca om, nu ajungeam bataia de joc a unui marketing de prost gust si a unei societati spalata pe creier.Imi este simpatic cel care a spus:

“Gravitatia vantului e egala cu gravitatea cuvantului tau.”

Voi sunteti ignoranti si usor de fraierit prieteni.

Statusul social – o curva

Statutul social si rangul tau in orice forma de comunitate poate fi o curva mai a dracului decat Laura Andresan in videoclipul de la “Muntele Venus” (dar cu o sonoritate mai digerabila fara indoiala).Atunci cand esti “victima” unei avansari in grad, ai oportunitatea rara de a fi martor la un fenomen remarcabil : invidia si ipocrizia umana.Atat a ta cat si a celor din jur.

Majoritatea sitcomurile pe care le urmaresc, pe langa idea de baza in jurul careia se invart, tind sa lase publicul cu o morala, prezinta niste situatii reale pe care e probabil sa le intampini si tu si descrie exact “manifestarile” daca le putem numi asa.Mai pe scurt, exploateaza cunostintele acumulate legate de comportamentul uman in diferite situatii si ti le expune tie, poate ai sa inveti si tu ceva.

Poate ca exemplul dat in primul paragraf nu mi-ar fi sarit imediat in ochi daca nu m-as fi regasit oarecum in acea situatie.Amanuntele sunt irelevante insa, ce conteaza e fenomenul ce se intampla.Imaginati-va urmatorul context:

Sunteti un muncitor normal, tipic, la birou si cu multe hartoage de completat, angajat la firma X, doar unul din cei cateva sute/mii asemenea tie.In pauzele de masa obisnuiti sa va adunati si sa radeti de directorul Xulescu, il criticati pentru ca va impinge de la spate sa terminati mereu la timp rapoartele alea, nu va accepta scuzele lamentabile pentru a pleca mai devreme de la munca, il considerati chiar un comunist.Baiatul nu e de treaba, nu se regaseste in cuvintele lui Sisu si Puya si asta va irita.
Dar intr-o oarecare zi sunteti chemati in biroul celui mai “de sus” si sunteti laudati pentru munca pe care o depuneti, loialitatea de care dati dovada, si la sfarsit auziti ca sunteti promovati, acum sunteti la randul vostru director.

Ce se intampla acum? Simplu.Baietii cu care radeati in pauzele de masa, ieseati la o bere, criticati pe cei de sus acum va evita, deodata nu mai sunteti acceptati in cercul lor, deveniti un paria, acum sunteti la randul vostru barfiti si criticati, injunghiati pe la spate si exclusi.Iar voi nu intelegeti de ce la inceput.

Abia dupa o perioada, cand toate datele apuca sa se sedimenteze in mintea voastra, realizati cat de limitat in gandire ati fost si voi, dar cat de limitati in gandire sunt inca cei pe care pana acum ii aveati drept prieteni.Degeaba incercati sa le explicati noua perspectiva, vreti sa-i faceti sa inteleaga faptul ca, asa cum e si proverbul, “with great power comes great responsibility”.Ei nu au experimentat si fata opusa a situatiei, nu cunosc decat realitatea privita prin statutul actual, ei nu va inteleg noile responsabilitati si refuza pana in ruptul capului sa o faca. Va vreti vechii prieteni inapoi.Dar asta nu se va intampla.

Finalul? Ai ajuns director si esti un om realizat pe plan social, dar ti-ai pierdut prietenii si esti un om singuratic.
Tot acest post a fost scris probabil din tendinta personala de a ma reconforta singur in legatura cu o situatie, dar idea in sine este una valoroasa.Cu cat esti mai “sus”, cu atat devii mai singur.Nu degeaba mi-a zis fratele meu candva ca, “pentru a ajunge sus, trebuie sa-i dai pe altii jos”.

Iar am acel prost obicei de a lua la pula de 2-3 ori sistemul asta.Il urasc, ne face sa ne uram si sa umblam cu masti de fiecare data.