Ceasul al 13-lea.

Visul se spulbera.Un fum obscur ramane ancorat in imprejurimi vreme ce paienjenisul ochilor incet, incet dispare.Printr-o incercare ce denota ezitare vrea sa se puna pe picioare.Reuseste pentru un moment, dar clatinatul inevitabil reuseste sa-l culce inapoi la pamant.Cade cu fata la pamant si isi vede imaginea intr-o balta limpede.Pamantul e ud, pesemne ca a plouat de curand.Reuseste sa distinga o imagine clara…sare terifiat in spate si cade in fund.Unde ii sunt ochii jucausi si sclipitori? Unde ii e parul de un negru nemaivazut si zambetul copilaros? Cine e aceasta figura uitata de Chronos? Se poate sa fie chiar el? Isi atinge fata cu o mana tremuranda, cuprinsa parca ea insasi de frica descoperirii adevarului.Chiar el e.Cel ce si-l aminteste ca un tanar in floarea varstei, neafectat de timp sau societate e acum un biet mos cu o barba alba ca neaua.Cristalinul ochilor deja e delasat si si-a pierdut sclipirea, ridurile deja dau semne ca nu mai au ce acoperi, iar parul e murdar si zgribulit.Camasa, rupta si peticita, abia ii mai cuprinde corpul.O priveste cu grija si vede un buzunar la piept si un carton indoit in el.Cu o curiozitate mai mult decat normala, scoate acel carton si il priveste.E o fotografie veche.E ea.Amintirile il napustesc deodata si cade ca secerat.Intr-o clipita, fara cea mai mica vointa, creierul ii stimuleaza ochii si lacrimi incep siroaie, siroaie sa se scurga pe obraz.Dar ce s-a intamplat cu ea? Ea unde e? Mai traieste? Oare ii duce lipsa? Admira fotografia care desi e innegrita si rupta pe alocuri, ii contureaza perfect imaginea ei in minte.Ah…ce momente au trait impreuna.Un fel de aroma dulce ii cuprinde tot corpul si schiteaza un zambet printre lacrimile care si-au scazut debitul.Ramane nemiscat si cu ochii deschisi, avand o privire fixa spre cer, dar cu mintea fiind plecat departe de aceasta lume, departe de acest timp.Vede o cetate alba in mijlocul desertului; restul e neclar din cauza nisipului care reflecta lumina orbitoare a Soarelui.Cu un pas grabit se apropie de propria Mecca ce il cheama prin suieratul vantului.Deodata realizeaza ca oboseala si durerea oaselor a disparut.Isi priveste mainile…nu-i vine sa creada.Se atinge repede la fata…este iar tanar.Cuprins de un sentiment nebun, incepe sa fuga spre portile ce se deschid inaintea lui.Ramane stupefiat.Daca din afara parea un oras ca intindere, dinauntru e doar o camera.O camera goala, cu o singura fereastra.In spatele lui, portile se inchid.Vrea sa se rezeme de perete, dar deodata aude o voce calda de afara.E…e vocea ei.Fuge repede la fereastra si priveste afara: totul e verde si in mijlocul florilor e chiar ea…e surasul ei ce l-a scos din intunecimea vietii.Intr-o fuga e la usa.Dar usa nu se mai deschide…oricat ar trage, ramane blocata.Prins de nebunie, alearga spre fereastra si sare prin ea…pentru un moment aproape a simtit-o, aproape a atins-o.Dar acum cade doar in gol…nu vede nimic in jur, doar un negru complet si o cadere fara sfarsit.Hades l-a furat.Rezemat de copac, batranul si-a dat suflarea.Inca e cu ochii deschisi, fixati undeva departe in vazduh si cu fotografia ei in mana stanga.Ultima lacrima se scurge si se izbeste de pamant.

25.03.2008

* Sisu e cel mai smecher.A intrat la puscarie in 2002 pentru scandal de droguri.In 2005 a iesit.In 2005 a intrat iar pentru acelasi motiv..In 2007(parca) a iesit.In 2008, zilele astea a fost interogat iar pentru probleme cu droguri.Prea tare!!! Click aici.

* Jupiter aka Deliric de la Ctc a ucis melodia de ceva timp…acum a aparut si promo video.Cel mai sadic promo cred din cate am vazut.Sa vina 31 martie.Link.

* E marti, ieri a fost luni si maine e miercuri.

* Ma frec pe toti prostii ce merg pe strada si intra in tine.Cea mai proasta rasa sunt astia ce merg si desi vad ca o sa va loviti, nu-si misca un deget, asteapta ca boul sa intre direct in tine si dupa te injura.Nu au aflat inca faptul ca ei nu sunt cei mai gangsteri si toata lumea trebuie sa le ofere prioritate.Ef you.
P.S. Aici la “ma frec pe” intra si libidinoasele ce merg pe strada cate 4-7 brat in brat, facand pe trotuar Zidul Chinezesc si nesimtindu-se sa mearga compact.

* Cele mai tari massuri consecutive ever:

“PrInTeSa :* Mikutza:*:x: besk :,,,,,,,ffffff mult :X:X:X::X:Xpe…….:X:X:X:X::X:X:X::X:stie el;):X:X:X

PrInTeSa :* Mikutza:*:x: ma duc cu verik mea scumpa pana la magazin s ne luam suc si fornetti….vb apoi:X:X:X:X:X:besk baiatu meu:X:X:X:X”.Sex.

* Kraftu, Lecart, Loyal.Astia 3 au inceput sa ma incante din ce in ce mai mult prin muzica care o fac.Kraftu da bine a omul simplu care chiar spune ceva, Lecart are printre cele mai tari si complexe versuri, Loyal e un fel de hibrid intre cei doi.Cate putin din amandoi.
Uite ba o piesa pe care apar toti 3.Ordinea e chiar cea din nume.Download.

* Sunt hatter gen “va urasc pe toti care nu sunteti ca mine” si va critic.Don’t give a fuck.Neeext.

Warcraft-Ziua Dragonului.

    Da.M-am apucat de citit.Dar nu ceva ce mi-ar trebui la BAC sau o opera despre meditatie, viziuni asupra lumii/vietii/naturii etc…m-am apucat sa citesc Warcraft-Ziua dragonului, carte primita cadou de ziua mea din partea zeului VeLeSe, negrului Negru si tru-ului Vaki.Azi a fost prima zi cand am rasfoit-o ca am avut ore mai usoare si mi-am zis sa-mi ocup pauzele.M-a captivat imediat, mai ales fiind fan universului Warcraft.Un paragraf:

“Desi erau mult mai mici decat gigantul stacojiu, grifonii compensau diferenta de marime prin gheare uriase, ascutite ca briciul, cu care puteau smulge solzii dragonului, si prin ciocuri care puteau sfasia carnea de sub solzi.Mai mult decat atat, se puteau misca mai iute si brusc prin cer, intorcandu-se in unghiuri stranse, ceea ce un dragon nu ar fi putut face niciodata.
Gnomii insisi ii tineau cu greu in frau pe “armasarii” lor.Desi un pic mai inalti si mai slabi decat verii lor ceva mai pamanteni, gnomii muntilor nu erau mai putin musculosi.Cu toate ca armele lor preferate atunci cand patrulau prin cer erau legendarele Stormhammers, acesti trei razboinici aveau securi mari, cu doua taisuri si cu manere lungi, securi pe care le manuiau cu usurinta.Facute dintr-un metal asemanator adamantului, lamele puteau patrunde chiar si in capetele osoase si solzoase ale dihaniilor.Se zvonea ca marele Kurdran, calaret de grifoni, doborase un dragon mai mare decat acesta cu doar o singura, dar bine tintita, lovitura a unei astfel de securi.“

Sentimente…pline de fluturasi.

  Fuck.Sunt zile ca aceasta in care nimic nu ma multumeste.Muzica nu-mi mai satisface urechile si sufletul, scoala ma impinge la capatul nervilor si pur si simplu nu vreau sa aud de ea, somnul ma cauta pe la colt si incearca sa-mi culce genele si melancolia e in mine ca la ea acasa.Ma simt saturat,umplut la refuz de aceasta rutina, de acest stres zilnic si poate fara rost, de aceasta iubire de distanta divina, dar totodata ucigatoare, de persoanele care le cunosc si care in cativa ani oricum nu o sa ma mai cunoasca si nu o sa-i mai cunosc, de indecizia mea incotro vreau sa merg si ce cale vreau sa urmez, de acest sistem f*tut si tot ce implica el.Scoala nu-mi aduce nici o satisfactie, gandul ca in viitor o sa-mi rup spatele si o sa-mi pierd o intreaga zi la un serviciu bine platit (daca se va intampla asta), dar care imi va ocupa toata viata si voi vedea anii trecand pe langa mine inutil, faptul ca imi doresc cu orice pret sa las totul in urma si sa imi fac drum catre ea, sa las scoala/grijile/parintii/prietenii agatati in cuier si sa ma scol alaturi de ea, dar imposibilitatea acestei dorinte si incatusarea mea in locul in care sunt acum ma omoara pe zi ce trece.Am ajuns la capatul puterilor, simt ca mi-am pierdut sentimentele, simturile mi-au disparut cu desavarsire si mintea imi joaca feste.Vreau sa plec, vreau sa va las pe toti in spate…sa las liceul/facultatea in paragina, parintii de-asemenea caci nu vor fi de acord cu asa ceva, vreau doar sa ma stiu langa ea si sa ma simt fericit, sa am motiv sa zambesc intr-o dimineata de luni f*tuta ce-mi provoaca saptamanal scarba si indispozitie.As da la schimb totul, mi-as sterge viata construita in 18 ani cu buretele, v-as lasa pe voi in spate, cei ce-mi sunteti prieteni, doar comunicarea prin telefon sau internet sa ne mai fie legatura, as da 2 bani pe faptul ca parintii m-ar renega si ca unii nu vor fi de acord cu asta si ma vor vedea intr-o lumina proasta.Asa cum eu nu am pretentia sa zic ca te cunosc pe tine deplin, ca eu stiu ce-ti doresti, ce simti in serile petrecute in liniste si meditand, asa nici tu nu incerca sa ma judeci pentru ce gandesc, ce vreau sa fac si mai ales ce-ti scriu aici.Tu nu vezi lucrurile prin ochii mei si nu simti sentimentele mele prin inima ta, tu nu imi poti intelege starile si nu ai cum sa spui ca ma intelegi sau ca stii prin ce trec.

Dar la sfarsitul zilei raman cu aceste ganduri transpuse aici, cu dorinte puternice de a plange si a mai goli paharul si cu siguranta ca maine nu va fi mai bine.Va fi la fel.

26.02.2008

*Incepand cu azi,26.2.2008,m-am bagat pe medicamente.Trebuie sa-mi rezolv problema cu sangerarile din nas.

*In drumul meu spre farmacie(pentru a-mi lua evident medicamentele de mai sus),am observat 2 lucruri:
1.Unele fete de azi deja sunt…in ton cu moda si trendy.Trecand pe langa mine 3 fete de 12-13 ani,nu am putut sa nu trag cu urechea cand le-am auzit de la distanta :
“-Vai fata,sambata mergem in Zion,da?”
“Da fata,poate agatam si noi ceva pe acolo”.De ce mi se pare cel putin exagerat? Ce cauta 3 fete de 12-13 ani in discoteca? Vezi-ti ma de pubertatea ta acolo.Nu m-ar mira sa le vad si in fuste mini si decolteuri sa-si arate ce n-au(inca).Ca sa nu mai spun ca atunci cand am trecut pe langa ele imi faceau invitatii si cica sa le dau numarul de telefon.Haha,dream on.Vezi sugestia dupa “discoteca?”.
2.Unii copii inca se mai joaca fotbal prin gradini si la porti facute din copaci cum jucam si noi cand eram mici.M-a apucat imediat o nostalgie.Bine macar ca astia nu isi f*t copilaria cu HI-5,Messenger si MySpace. (P.S. Astia care cititi acum si va simtiti cu musca pe cap ca mine ca nu am mai jucat un fotbal de ahaaaaaa: sambata mergem pe sintetic in strand sa rupem mingea cateva ore.Daca nu veniti,va f*t.)

*Oficial sunt dependent de WoW.M-am lasat de Warcraft3 si Dota si m-am apucat de fiul acestora: World of Warcraft.Ce pot sa zic: ma fascineaza aceasta lume,dar nu-mi place aceasta dependenta.F*ck,sper sa faca crash serverul sa revin la normal.

*Sunt probabil cel mai anormal fan al cinematografiei si al seriilor.Am vazut trilogia Saw (da,atunci cand m-am uitat era inca trilogie) in ordine inversa: Saw 3,Saw 2,Saw 1; am vazut cateva sezoane South Park in ordine inversa: sezonul 11,sezonul 10,sezonul 9 etc ; acum ma uit la Married with Children (a.k.a. Familia Bundy) in ordine inversa: am inceput cu sezonul 11,dupa sezonul 10,acum sunt la sezonul 6.Nu-mi dau seama daca mi-a afectat asta placerea vizionarii,tot mi-au placut si imi plac la nebunie.

*E marti.Azi normal aparea Prison Break.Dar cum s-a terminat din cauza grevei scenaristilor,ia-l de unde nu-i.Insa de abia acum,la ora 2:41, am observat asta.Concluzie: criticile mele referitoare la Prison Break ca incepe sa ma sictireasca au avut baza.”Lost” rupe curul la Prison Break.

*Ultimul comment  pe blog demonstreaza ca nu scriu pe blog balarii.Romanul chiar crede ca www.petitie.com sau nu stiu ce astfel de site-uri ii vor rezolva problemele(fara suparare Ana).

*Fara graba ma apropii de 10 000 views.Ofer post gratuit celui ce pune la status/da mass cu/pune pe forumuri (cum vrea el) linkul blogului si ii face cea mai buna reclama(sigur vor fi 0 doritori,dar macar am zis ce voiam sa zic).Vreau sa fac pana duminica,ora 23:59, 10 000 views.Considera asta ca o ambitie.

*Ma duc la Married with Children season 6 episode 5.Deci si in concluzie post ended.Have a nice day.

Poetry.

Ca un film de alta data… 

Înfruntând un destin într-o luptă ce m-omoară
Psihologic regăsesc alinare-ntr-o vioară,
Nu-s o moară dar pot cerne… mii de gânduri adunate
Într-o minte bulversată şi în versuri reflectate.
Printre şoapte se disting 2 voci timbral opuse,
Am un suflet ce e scurs de esenţă de căpuşe.
Lacrimi scurse dintr-un ochi, ce ating uşor pământul,
„Antonim” nu e un nume, îmi e vocea şi mi-e gândul.
Sfărâmându-l c-o cruzime, în bucăţi împrăştiate,
Duc o luptă cu destinul pe un câmp plin de păcate.
Lumini albe mă orbesc, mă bazez pe alte simţuri,
Nici destinul nu-i corect, vrea să lupt cu multe lipsuri.
Acum orb şi în picioare, sunt lovit din orice parte,
Simt plămânii cum plesnesc, simt cum inima se zbate,
Simt o moarte dând târcoale, şi la spate mă atacă,
Simt o furie prea oarbă ce mă-ngroapă cu o sapă.
Ruptă parcă dintr-un film, înc-o scenă colorată,
Eu o văd în alb şi negru, ca un film de altă dată…

Ochii ei

Si-as da jos pereti si-as topi nameti de zapada doar cu privirea…
si mi-as lua iubirea si-as sparge-o-n mii de bucati,impartind-o la toti
sa-mi inteleaga trairea…
si-as stinge focul si-as arde totul din jur,clipe sa fur
prinse cu snur de gatul ei,
gatul celei ce-n mine aprinde prin simple cuvinte
vapaia vietii…simtul tineretii si gandul tristetii…
o tristete precara,dulce-amara,ce ma-nfasoara
seara de seara,noapte de noapte,zi dupa zi,aspra si rece,
caci vantul ce trece…poarta cu el o aroma…
aroma ei,aroma ce-n ceruri pana la zei indrazneste s-ajunga
si-ochii ei,priviti prin ai mei,nu-ti zic nimic special,pentru mine zic totul
data si locul,apa si focul,usa si tocul,plinul si golul.Ei zic tot…

Blogging.

 

La inceput mi-am facut blog fara sa stiu mare lucru despre cu ce se mananca asta.Doar simteam nevoia sa ma descarc uneori si sa stiu ca unii citesc,fie ca ma cunosc personal sau nu.Asa,poate ma vor cunoaste mai mult decat o fac in viata reala si imi vor citi parerile daca in realitate nu le asculta.Dar incet,incet,am dat si eu in boala blogosferei…aceea de a vrea sa fiu citit de cat mai multe persoane si sa am cat mai multi vizitatori zilnic,uitand ideea ce sta la baza acestui blog.Aceea de a ma reprezenta in mare parte.Cu timpul mi-am strans mai multi cititori,unii mi-au zis pe mess sau mi-au aratat prin commenturi ca ma citesc,altii doar citesc fara a da semne ca o fac.Tin sa le multumesc ambelor categorii si le promit ca voi prelungi cat pot viata acestui blog si voi incerca sa fiu cat mai deschis si sincer in tot ceea ce voi posta si voi raspunde in commenturi.Daca oricare din cei care ma citesc mai des si au ceva de spus,o sugestie,o apreciere,ceva…sa zica aici si voi tine cont de ea.Dar daca tu,ca cititor,vrei cum am vazut ca se practica pe toate bloggurile,schimbari de teme cat mai dese,incercari de a-l face cat mai batator la ochi si cu cat mai multe bling-bling-uri pentru a iti satisface vizualul…atunci nu iti vad o sedere indelungata pe aici.Valoarea acestui blog se va incerca sa fie pusa in continut si nu in coperta.Nu vreau sa ma mandresc pe nu-stiu-ce forumuri ca am xxxx cititori,nu vreau sa postez doar pentru a aduna cat mai multi cititori,nu vreau sa fac asta doar pentru ca e la moda si pentru ca si vecinul Gheorghe si-a facut blog…vreau sa-ti descopar o particica din viata mea si tu sa o citesti.Spun ce am de spus,ce cred,ce simt,ce vad…iar tu citesti ce vezi,ce crezi,ce iti satisface curiozitatea.
Acestea fiind spuse,sedere placuta cititorule si mai treci pe la poarta mea din cand in cand…te voi astepta cum cred de cuviinta.

In dulcele stil clasic.

 

Deoarece multi cautati albumul si sunteti trimisi aici de google…vedeti ultimul post pe blog.Acolo e tot albumul la download.

“E-n amintirea noptilor pierdute-n fata monitorului 

Si-a dramei…tratate cu-ajutorul umorului“

Asa incepe Cumicu o piesa.Nu ma pot abtine sa nu-mi aduc aminte de mine,cel din trecut si cel de acum.Vreme ce 80% din tineretul de varsta mea iese prin oras si la distractie,eu imi inec amarul intr-un monitor si intr-o fereastra de messenger deschisa uneori.Mi-am dedicat 2 ani si destule nopti pierdute pentru un vis ce intr-un final s-a disipat si m-a lasat cu ochii goi,pierduti in neant.Am trait iubiri imposibile si am inselat la randul meu prieteni si am stricat relatii,am vazut scene in viata mea de zi cu zi ce si-au lasat grav amprenta asupra personalitatii mele si am trait intr-un final iubirea reciproca.”Nu ma mandresc cu ce-am facut,puteam de 10 ori mai multe/Cui nu-i place sa m-asculte,sa ma comute pe mute”…nici multi dintre voi nu cred ca sunteti mandrii daca stati sa contemplati.Am devenit nepasator in privinta unor lucruri din jurul meu pentru simplul fapt ca mi-am pierdut interesul in ceva ce intr-un final va aduce acelasi car de nervi.Daca as putea sa folosesc o singura data masina timpului,nu m-as duce in nici un trecut sa o iau de la inceput…m-as duce in viitor si as da skip la urmatorii 2 ani.M-as duce direct la prima clipa cand voi fi cu Ea in brate si sarutul ei imi va da “erase” la toate amintirile de ca**t,ma va face sa uiti primii 20 ani ai vietii mele.Desigur,de-a lungul timpului am ranit-o,dar faptul ca mi-a stat alaturi si mereu a stiut sa-mi zica “Te Iert” si “Te Iubesc” m-a facut sa ma schimb.
Pana la urma toate vor fi date uitarii…prietenii,profesorii,notele si stresul de la scoala,tot…numai Ea va fi mereu prezentul.Numai Ea ma va scoate din aceste stari.Numai pe Ea o voi iubi.
Acelasi Antonim,”In dulcele stil clasic“…

Download Cumicu-In dulcele stil clasic 

Urasc.

 

Urasc.Urast grotescul vietii si iluziile ei,urasc iluziile faurite de sperantele ce vor a ma inalta in alte sfere si conduce pe taramuri ale bucuriei si euforiei,dar la sfarsitul zilei ma ingroapa in aceleasi depresii continue si-mi daruiesc aceleasi nopti albe,pierdute cu ochii atintiti la acelasi perete patat.Urasc lacrima ce deseori imi inunda obrazul si desi are o esenta pura,provoaca cele mai murdare stari si cele mai manjite ganduri.Urasc parintii pentru ca mi-au facut viata un labirint fara iesire,un maraton al scaparii de mine cu circuit inchis.Niciodata nu voi putea scapa de mine,niciodata nu voi putea sa dau aceasta piele jos si sa imbrac un nou costum.Niciodata nu ma va parasi copilul tulburat si inspaimantat de scenele vazute,marcat de tragediile ce i-au rasarit la fiecare pas de drum si i-au intunecat timpurile,caci noaptea si ziua sunt notiuni de timp relative,pot dura o secunda prin ochii tai si pot insemna o eternitate prin ochii mei.Dar pe el nu-l mai urasc.Mi-a intrat atat de adanc sub piele ca-l iubesc,il las sa-mi controleze viata si sa-mi conduca gesturile si vorbele.Si totusi…urasc.Urasc rutina zilnica,urasc acelasi nonsens pe care il capata obiectele si persoanele din jur,intamplarile si vorbele ce sunt date uitarii inevitabil,pasarile cerului si cuvintele Ei apasatoare.Urasc ca am devenit un monstru,urasc ca am devenit un instabil emotional si mi-am provocat singur neplaceri,urasc ca am retezat singura lumina din viata mea prin minciunile mele opace si actiunile mele lipsite de logica.Urasc tot ce am devenit si m-ati facut.Urasc tinerii de varsta mea ce au pierdut valorile morale si au capatat vicii atat daunatoare trupului,cat si sufletului,ce au uitat ce e acela respect pentru varsta si sex,despre conduita pe strada si aprecierea lucrurilor marunte ce ne schimba viata,tinerii ce au pe buze doar cuvantul “sex”.Imi urasc vocea pentru ca nu m-a ajutat sa-mi implinesc visul de a canta si m-a lasat pe tusa,aspirand la un miracol ce stiu foarte bine ca nu se va intampla.Urasc iluziile,lacrima,parintii,rutina,nonsensul,fiinta mea,tinerii,vocea.Dar pe tine cititorule…pe tine nu te urasc.Pe tine te invit in lumea mea,taramul 0.Dar stergeti la intrare pantofii si lasa-ti in cutiuta de la intrare zambetul,veselia,euforia si optimismul.Invata sa urasti sau pleaca si lasa-ma singur pe dealul de deasupra lumii.Nu te condamn pentru fericirea ta,dar nu ma condamna pentru pesimismul meu caci nu stii nici 1/10 din cine sunt eu,ce am trait,ce am facut,ce am zis.
Multumesc asteia ca m-a facut iar sa meditez.

Ei sunt 2.

El este Antonim.El este Sinonim.Ei sunt 2 personalitati,dar o singura persoana.Ei sunt masca mea si totodata fiinta de sub masca.Ei sunt scutul meu si totodata entitatea din spatele scutului.Ei sunt Antonim si Sinonim.Unul te invita pe taramul lui,taramul defectelor si insucceselor,taramul 0.Altul patrunde in universul tau,incearca sa-ti modeleze trairile,incearca sa-ti penetreze scutul si sa gaseasca cumulul de atomi din spatele lui.Ei sunt Antonim si Sinonim.2 fauritori de stari cu acelasi izvor,dar directii contrare.Ei sunt inima si ratiunea mea.Antonim este concav,este lacrima de pe obraz,intepatura ca de albina din inima,ura ce se revarsa in sange si intuneca ratiunea,ploaia torentiala ce inunta camarutele inimii,polul negativ al zambetului.Antonim va scrie trairile lui,Antonim iti antreneaza acum ochii tie,cititorule,si tot Antonim te va critica si nu te va intelege pe tine,apropiatule.Antonim nu va zambi decat fortat si fals.El este intr-un cuvant…Antonim.Cine este Sinonim?Ce reprezinta el? In ce circumstante il vei intalni?Intrebari relative.El este un costum carpit de vreme,o masca prafuita ce isi gaseste utilitatea rareori.Sinonim este convex,zambetul larg afisat in diferite circumstante de bucurie adevarata,cel ce vede partea buna a lucrurilor cand aceasta nu exista,copilul zvapaiat caruia ii place sa se prosteasca si sa mai traiasca o data vremurile copilariei si nebuniile ei,fiinta ce va incerca cu orice pret sa-ti fure si tie un ras,un hohot,un zambet, o mimica pozitiva.Sinonim este veselia ce rareori paraseste adancurile lui Antonim si ii preia locul,il da la o parte de pe tron si conduce cum stie mai bine acest trup.El este intr-un cuvant…Sinonim.Ei sunt Antonim si Sinonim,ei sunt Sinonim si Antonim.Ei sunt Soarele si Luna,vara si iarna.Ei sunt…eu.