Ink (2009)

Ce sila ma cuprinde uneori cand vad cum asemenea capodopere sunt catalogate pe IMDB cu o nota ridicola, valoarea acestora fiind net mai buna.Dar asa se intampla cu astfel de filme, pe langa cunoscatori exista si indivizi care se incumeta la ele, nu inteleg nimic din primele 30 de minute, nu au rabdarea sa treaca mai departe ca n-au vazut nici un efect special de ultima generatie, “e o porcarie frate”, le inchid si dupa le acorda o nota de tot rahatul pentru ca ei sunt de fapt de rahat.
Daca n-ai inteles nimic, macar nu-ti mai da cu parerea, treci mai departe si gata.

“Ink” este un film care mi-a prins excelent aseara, mi-a adus iar bucuria in inima de cinefil ca se poate, ca inca exista producatori si regizori care nu au fost patati de aceasta ideologie cretina de la Hollywood cum ca succesul vine cu un buget imens, efecte speciale de ultima generatie si pizde proaste care-si arata buca toata ziua pe ecran, dar ele interpreteaza fetite virgine si cuminti in filme.“Ink” este filmul care ar trebui sa schimbe ceva, ar trebui sa schimbe perspective si sa ii loveasca crunt pe producatorii infectati cu sindromul prezentat mai sus, dar bineinteles ca asta nu se va intampla, nu cat timp filmul “2012″ sparge topurile si aduna bani cacalau, desi la origine e un film mediocru.

Este totusi demn de aplauze cum “Ink”, un film low-budget, poate sa dea atat de bine pe ecran.Laudele mele merg direct catre Jamin Winans, omul care a scris, a regizat, a editat si a facut soundtrackul pentru acest film.Si toate i-au iesit superb, pe toate planurile a excelat.Cand un om pune atata efort pentru un film, e clar ca totul vine din pasiunea sa, iar asta face ca filmul sa fie atat de stralucit, de bun.Caci vine din pasiune, nu din dorinta de captivare a publicului ignorant care inca are impresia ca un film, pentru a fi bun, trebuie sa aiba bugetul direct proportial cu incasarile.

Povestea din “Ink” este una originala, destul de neprevazuta, pot recunoaste ca e printre putinele filme care mi-au dat de gandit pana aproape de sfarsit, cand in sfarsit am realizat care sunt datele problemei.De fapt, am facut-o cu 5 minute inainte sa o faca filmul pentru mine, asa ca il ridic in slavi, de mult n-am mai vazut asa film.

Recomand cu caldura, “Ink” este un film mind-fuck, sugerez sa-l vada doar cunoscatorii sau amatorii de acest gen, in nici un caz oamenii care au crezut ca “2012″ e tare. 10/10 din partea mea.

Papa Junior & Moni-k – Ploaia

Oldie, but goldie.

BBC Horizon 2009-2010 : The Secret You

Viata noastra este atat de tumultuoasa si deseori atat de agitata, de greu de tinut pasul cu ea incat ne uitam originile si ne ignoram complet ca indivizi, ne ignoram complexitatea si minunatia care de fapt suntem, mecanismul care face totul posibil intr-o clipita, fara a da semne de oboseala sau uz.Suntem atat de prinsi in plasa societatii si “supravietuirii” incat uitam sau pur si simplu alegem sa nu bagam in seama ce ne face sa “ticaim”.

“BBC Horizon 2009-2010 : The Secret You” abordeaza acest subiect la unul din multele nivele la care poate fi abordat : cum stim cine suntem si ce este de fapt constiinta de sine? Cand incepem prima oara sa fim constienti de noi, care sunt factorii care conduc la acest proces si cel mai important, cum functioneaza?

Pentru unii subiectul este irelevant si plictisitor, “ce ma intereseaza frate pe mine asta, o viata am de trait si stau s-o despic in patru?”, dar cata splendoare se poate pierde din viata noastra atunci cand alegem sa ignoram acest lucru? Toata viata ta lupti pentru a deveni cineva, pentru a iesi in fata, pentru a fi remarcat, aratat cu degetul “uite ba, asta s-a realizat in viata”, dar de fapt tu cine esti? Nici tu n-ai idee exact, stii doar ca ai un sentiment de implinire, de realizare, si asta conteaza.Nu ar fi mult mai frumos daca ai stii si cine esti de fapt, ce te face sa fi constient de tine ca persoana?

Documentarul este unul placut si fascinant, realizat de un profesor de matematica de la Oxford.Poate cel mai interesant test pe care l-am vazut a fost o experienta “out-of-body” prin care profesorul a trecut, un lucru splendid vazut pe ecran, dar probabil unicat in viata cand chiar il traiesti.Nu dau detalii ca stric secventa, pot doar spune ca autorul documentarului a realizat ca el de fapt nu exista ca ceva fizic, creierul e cel care face totul.Corpul este doar un recipient care poate fi inlocuit, notiunea de constiinta de sine este mai complicata decat am crede.

Recomand.

Cumicu – Mana de mana

Melodia a fost un leak pe net, calitatea nu e cea mai buna, dar trebuie sa apreciez stilul lui Cumicu.Mi-am adus aminte de ea ieri, cand visam cu ochii deschis in tren, observand plaiurile pe care le cutreier si pe care le vad doar intr-o fuga.Melodia de pe fundal m-a trimis intr-o reminiscenta placuta, o reminiscenta despre care sper sa scriu in curand.

Auditie placuta.

Moon (2009

Cinematografia a devenit o curva, am mai zis-o si-o repet, in 2009 ea poate fi comparata cu o curva grasa care avorteaza atrocitati dupa atrocitati, care de care mai penibile, insa care au succes ca deh, lumea e proasta.Traim in secolul incompetentei si gregarismului, ce e original si te pune sa gandesti e plictisitor si naspa, ce e repetitiv, furat si care nu necesita macar o activitate neuronala, asta da prietene, calitate de rang inalt!

“Moon” face parte din prima categorie, de altfel un film de exceptie daca-l punem in balanta cu ultimele “releasuri” cinematografice, as putea sa fiu putin subiectiv si sa spun si “Doar e film si cu Kevin Spacey, nu?”, un actor care mi-a castigat respectul de ceva vreme deja.Problema reala a acestui film este insa una specifica productiilor care chiar merita din aceasta perioada : cunoscatorii ii aduc lauri, habarnistii isi baga degetul in nas si constata ca produsul scos este mult mai interesant decat ce au vazut pe ecran timp de 97 de minute.

“Moon” nu cred ca poate primi o comparatie cu un alt film, desi pe alocuri se mai aseamana cu Xulescu si cu nea’ Gheorge, are momentele sale specifice si placute care-l fac filmul pe care eu l-am apreciat enorm.Desi am fost reticient la inceput, cand citeam commenturi sa-mi mai fac o parere, nu regret faptul ca l-am incercat.Am avut parte de o ora si jumatate linistita, contemplativa, oarecum intriganta.Subiectul dezbatut ridica semne de intrebare si nu este deloc imposibil, ba chiar pare ceva care eventual se va concretiza, lasand loc pentru remuscari morale si o privire in spate.

Special nu am vrut sa divulg nici o informatie legata de desfasurarea acestui film, orice detaliu v-ar putea strica satisfactia.Este mai bine sa experimentati pe propria piele, sa aveti parte de ceva nou.Eu vi-l recomand calduros, cred ca intra in personal top 10.