Moon (2009

Cinematografia a devenit o curva, am mai zis-o si-o repet, in 2009 ea poate fi comparata cu o curva grasa care avorteaza atrocitati dupa atrocitati, care de care mai penibile, insa care au succes ca deh, lumea e proasta.Traim in secolul incompetentei si gregarismului, ce e original si te pune sa gandesti e plictisitor si naspa, ce e repetitiv, furat si care nu necesita macar o activitate neuronala, asta da prietene, calitate de rang inalt!

“Moon” face parte din prima categorie, de altfel un film de exceptie daca-l punem in balanta cu ultimele “releasuri” cinematografice, as putea sa fiu putin subiectiv si sa spun si “Doar e film si cu Kevin Spacey, nu?”, un actor care mi-a castigat respectul de ceva vreme deja.Problema reala a acestui film este insa una specifica productiilor care chiar merita din aceasta perioada : cunoscatorii ii aduc lauri, habarnistii isi baga degetul in nas si constata ca produsul scos este mult mai interesant decat ce au vazut pe ecran timp de 97 de minute.

“Moon” nu cred ca poate primi o comparatie cu un alt film, desi pe alocuri se mai aseamana cu Xulescu si cu nea’ Gheorge, are momentele sale specifice si placute care-l fac filmul pe care eu l-am apreciat enorm.Desi am fost reticient la inceput, cand citeam commenturi sa-mi mai fac o parere, nu regret faptul ca l-am incercat.Am avut parte de o ora si jumatate linistita, contemplativa, oarecum intriganta.Subiectul dezbatut ridica semne de intrebare si nu este deloc imposibil, ba chiar pare ceva care eventual se va concretiza, lasand loc pentru remuscari morale si o privire in spate.

Special nu am vrut sa divulg nici o informatie legata de desfasurarea acestui film, orice detaliu v-ar putea strica satisfactia.Este mai bine sa experimentati pe propria piele, sa aveti parte de ceva nou.Eu vi-l recomand calduros, cred ca intra in personal top 10.

 

The Soviet Story (2008)

The Soviet Story este un documentar care a starnit controverse si multa galagie prin Rusia, dar totodata este un documentar care a frapat persoanele care au atentat la vizionarea acestuia, este intr-adevar o productie demna de aplauze, jos palaria.

Autorul documentarului incearca sa prezinte regimul stalinist si adevarata istorie a fostului URSS, utilizand o paralela impecabila cu regimul hitlerist.Acesta este de fapt si motivul pentru care spiritele s-au incins in Rusia in urma acestui documentar, Stalin fiind comparat cu Hitler, ba chiar infatisat drept o personalitate mai marsava si mai nemiloasa.Atmosfera este una remarcabila pe intreaga durata a productiei, iar in general totul este foarte echilibrat.Este de remarcat, si totodata de aplaudat, faptul ca producatorii nu s-au axat, asa cum sincer m-as fi asteptat, pe cruzimea si tragediile intamplate de-a lungul regimului, nu au incercat sa ne trezeasca si mentina o empatie continua si exagerbata, ce sa mai, nu au apelat la comercialismul pe care il vedem peste tot, accentuari incredibile si care nu sunt necesare ale unor intamplari tragice, menite a atrage o atentie cat mai mare.

Nu, producatorii pur si simplu au etalat faptele, intamplarile, povestile si amintirile unor supravietuitori, te-au lasat pe tine, cel care se uita, sa judece daca totul a fost ceva normal sau grotesc.Obiectivismul a avut o proportie mai mare decat ma asteptam, felicitarile mele.In alta ordine de idei, ceea ce tu, cel ce citeste acum, vei vedea in cele ~ 85 de minute din acest material te va tulbura cel mai probabil, te vei simti invaluit de anumite sentimente, poate tristete, poate o oarecare bucurie ca parintii/bunicii tai n-au trecut prin asa ceva, imaginile prezentate si intamplarile sunt totusi socante, in unele momente vei ramane metaforic “prost”.

Am apreciat acest documentar enorm, desi stiu ca asta nu va schimba cu nimic si nici nu-mi va aduce vreun beneficiu pe nici un plan cel mai probabil, din punct de vedere social, dar pe plan al cunostiintelor ma simt mai implinit.Poate ca peste 2-3 ani voi uita 95% din ce am vazut duminica, dar nu voi uita niciodata esentialul : Stalin a fost o masina de ucis, iar evenimentele petrecute in perioada dintre cele 2 razboaie, atat in URSS cat si-n Germania, vor ramane reper adevarat pentru dovada salbaticiunii de care omul da dovada.Suntem niste patrupezi care merg in 2 labe si poarta haine.

Apocalyptica featuring Adam Gontier – I Don’t Care

Piesa descoperita prin sezonul 8 din Smallville, se potrivea perfect cu actiunea din acel episod, ramane o piesa buna si fara acea referinta insa.

Endless Blue – Stranger

District 9 (2009)

Vedeti voi, in ultima perioada eram profund dezamagit de tot ce cinematografia moderna vomita pentru noi sa vedem.Filme proaste, idei proaste, actori uneori buni, dar care erau bagati in filme proaste, tot tacamul.Eram oripilat, incetasem sa mai imi caut cate un film la 2-3 zile, serialele erau noua preferinta.District 9, la recomandarea 073, m-a facut sa-mi schimb parerea si sa mai am sperante pentru cinematografie si cum se prezinta aceasta in zilele noastre.

Probabil cel mai important aspect al filmului este originalitatea.Ideea cu care au venit scenaristii aici difera de oricare alta idee care sa implice convietuirea oamenilor cu o specie de extraterestrii.Este chiar destul de puerila, daca stai sa te gandesti, dar foarte buna si iese in evidenta.Filmul in sine te tine atent pe intreaga durata, iti ofera senzatia ca vrei sa afli mai multe.Totul pare facut intr-o maniera care denota profesionalism, baietii acestia au stiut ce vor sa faca atunci cand s-au apucat de treaba.

Un alt lucru care mi-a atras atentia a fost ca tragedia prezenta in film, cea asupra careia se concentreaza in mare parte filmul, este si ea bine construita, nu prea intalnesti clisee sau lucruri plictisitoare, asa cum se intampla foarte des prin alte filme.Per total este un film “bine facut” cum ar zice fetele doritoare de baieti dusi la sala, merita din plin toata atentia.Recomand cu caldura.

Nota 8.6 pe IMDB meritata din plin, deja e pe locul 56.Frumos asa.