Moon (2009
Cinematografia a devenit o curva, am mai zis-o si-o repet, in 2009 ea poate fi comparata cu o curva grasa care avorteaza atrocitati dupa atrocitati, care de care mai penibile, insa care au succes ca deh, lumea e proasta.Traim in secolul incompetentei si gregarismului, ce e original si te pune sa gandesti e plictisitor si naspa, ce e repetitiv, furat si care nu necesita macar o activitate neuronala, asta da prietene, calitate de rang inalt!
“Moon” face parte din prima categorie, de altfel un film de exceptie daca-l punem in balanta cu ultimele “releasuri” cinematografice, as putea sa fiu putin subiectiv si sa spun si “Doar e film si cu Kevin Spacey, nu?”, un actor care mi-a castigat respectul de ceva vreme deja.Problema reala a acestui film este insa una specifica productiilor care chiar merita din aceasta perioada : cunoscatorii ii aduc lauri, habarnistii isi baga degetul in nas si constata ca produsul scos este mult mai interesant decat ce au vazut pe ecran timp de 97 de minute.
“Moon” nu cred ca poate primi o comparatie cu un alt film, desi pe alocuri se mai aseamana cu Xulescu si cu nea’ Gheorge, are momentele sale specifice si placute care-l fac filmul pe care eu l-am apreciat enorm.Desi am fost reticient la inceput, cand citeam commenturi sa-mi mai fac o parere, nu regret faptul ca l-am incercat.Am avut parte de o ora si jumatate linistita, contemplativa, oarecum intriganta.Subiectul dezbatut ridica semne de intrebare si nu este deloc imposibil, ba chiar pare ceva care eventual se va concretiza, lasand loc pentru remuscari morale si o privire in spate.
Special nu am vrut sa divulg nici o informatie legata de desfasurarea acestui film, orice detaliu v-ar putea strica satisfactia.Este mai bine sa experimentati pe propria piele, sa aveti parte de ceva nou.Eu vi-l recomand calduros, cred ca intra in personal top 10.
Recent Comments