BAC 2009: Prima proba – romana oral

Indiferent de generatie sau persoana in cauza, majoritatea celor care au trecut prin aceasta experienta au acelasi lucru de zis : “Vai ma, cat m-am stresat si cand am iesit de acolo mi-am dat seama ca degeaba”.Aceasta parere e oarecum logica, orice experienta care se afla in trecut si nu te mai afecteaza implicit capata o valoare aproape nula, nu mai are nici o relevanta ce stari ti-a imprimat la acea vreme.

Si totusi, cata stresul.Cand am extras biletul am simtit un mare gol in stomac, parca tot vidul se stransese acolo.Emotiile mi-au disparut cand, asezat in banca, am vazut ca ideile de pe ciorna prezinta cursivitate.Aveam idei bune, parca se mulau bine pe cerintele biletului, iar la recitire capatam incredere in mine.Aveam 3 persoane in fata mea, inainte de mine.Toate 3, la ascultare, au recitat parca o poezie, practic tocisera toata teoria si deveneau repetitivi, dadeau total pe langa cerinte doar pentru a impresiona ca ei stiu materia.Comisia insa, desi parea draguta si foarte de treaba, nu s-a lasat impresionata de asa ceva si parca mai mult a strambat din nas, pe o persoana chiar intreband-o in plus, pentru a-i oferi un 9.

In acel moment, cum i-am zis si unei colege de langa mine “ma, eu imi joc cartea : fie impresionez prin exprimarile de aici, fie o dau in bara”.Teorie nu stiam multa, de aia nici nu m-am raportat prea mult la ea.In schimb am avut si noroc de text si, avand experienta acumulata de pe urma acestui blog (pentru care acum ma simt bucuros ca l-am creat), am creat tot felul de exprimari mai pompoase, care sa dea impresia ca stiu despre ce vorbesc si am o oarecare cultura si un limbaj adecvat.

Cand mi-am auzit numele strigat si m-am ridicat sa ma indrept spre prima banca pentru “auditie”, simteam parca un mic cutremur.Nu stiu exact daca tremuram sau nu cu adevarat, dar cacat, asa simteam eu.Tot acest tremur a disparut insa repede, imediat cum m-am pus in banca.Am vrut sa fiu ferm pe mine, sa para ca stiu ce vorbesc.Ceea ce am si pus in practica, iar cartea jucata de mine se pare ca a fost una favorabila.Utilizand exprimari precum “Autorul isi prezinta perspectiva prin prisma unei introspectii transparente” sau “ideile se comporta precum o cascada, fiecare venind in urma celeilate intr-un mod armonios, oferind astfel cursivitate si verosimilitate”, mi-am asigurat simpatia celor 2 profesoare din comisie care la un moment dat, cand am inceput sa vorbesc despre inexistenta trecutului si viitorului in detrimentul prezentului care este mult prea fragil si depinde de numeroase variabile (da, la cerinta a 3-a despre asta am ajuns sa vorbesc, trebuia sa ofer o argumentare privind idea lui Sadoveanu ca orice clipa nu poate fi replicata), au suras si mi-au zis sa ma opresc pentru ca nu are rost, am 10.

Am zambit oleca copilaresc, dar in sufletul meu era o adevarata petrecere in strada, atomii jubilau de fericire.

Ce pot sa spun la final? Heh, am trecut peste asta si inca asa cum voiam.Dat fiind aceasta nota, mi-am sters si toate grijile privind matematica/fizica, chiar daca iau sub 9 la cele doua, am aceasta nota sa mai ma ridice.Singura grija a mea a mai ramas romana scris, proba de vineri.Sa trec si peste aia cu bine si ma duc sa ma imbat, desi nu-mi sta in fire (hai, poate imi sta in fire in anumite circumstante )

Bafta tuturor, sa luati toti note mari.