Multumiri unui anumit nelf pentru video.Videoclipul in sine, pe langa coloana sonora care suna superb, e editat de nota 10, trebuie inteles ca 90% din decor e facut cu efecte speciale pe calculator.
Ceva frumos pentru cei interesati, recomand HD view.
Mapamondul este in doliu.Cel putin asa este in aparenta.Am ajuns sa aud de atatea ori despre decesul lui Michael Jackson incat am inceput sa am impresia ca 2012 e o realitate pentru unii, sfarsitul se apropie.Multe lacrimi varsate pe internet, bocete precum vedem doar la tara, unii spun ca viata lor nu mai are sens, altii ca isi doresc sa-l urmeze pe “Rege”, indivizi peste indivizi, care de care mai indurerati.
Omule, nu vreau sa par nesimtit, dar mai las-o-n rahat.Nu am nimic cu cei care i-au indragit munca si muzica, statutul de artist consacrat nu-i poate fi contestat lui Jackson, dar am boala reala pe cei care tipa pe net “A murit un mare om”.Nu prietene, a murit un mare artist, ca om nu stiu cat de mare poti spune ca a fost.Intr-adevar, a bucurat generatii intregi cu muzica sa, dar trebuie sa intelegem ca, precum orice artist de altfel, nu asta era scopul lui principal.Cei care afirma pe scena, in concerte si la TV “I do this only for my fans” sunt niste ipocriti reali, spun si ei ce vor masele sa auda, sa fim seriosi.Intrebati pe unul din ei daca fac un turneu de concerte gratis, de ce nu-si ieftinesc pretul la albume? Va spun eu de ce, pentru ca daca fanul nu mai scoate banul, artistul se pisa real pe el si nu-l mai baga-n seama.E o realitate.
Exemplu de mare om a fost Schindler, acesta intr-adevar a schimbat umanitatea.Datorita lui, 1200 de evrei au fost salvati pe vremea Holocaustului, si-a dat intreaga avere pentru ca inaintea banilor veneau oamenii si dreptul lor la viata.De ce la torrente gen “Schindler’s list” vad doar 6-7 commenturi dintre care 3 doar ca filmul e reusit, vreme ce la cele 20 de torrente cu Michael Jackson aparute ieri ca ciupercile dupa ploaie vad pana la 100 de commenturi?
Mass-media a indoctrinat majoritatea populatiei.Multi ar fi in stare sa-si dea viata pentru un “star” gen Michael Jackson.Eu personal nu-i inteleg pe acesti indivizi.Apreciati muzica si artistul, dar nu mai venerati omul, rari sunt cei care merita.
Parerea mea.
“Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”.Trebuie sa recunosc, desi acest roman se gasea in ~30 de variante din cele 100, eu ii dadeam slabe sanse sa pice.De ce? Era oarecum evident ca toti vor invata acest roman, trebuie sa fi oleaca ignorant sa treci cu vederea ceva cu sanse de 30%.Nu stiu daca pur si simplu a fost norocul nostru, generatiei de acum, sau acolo sus s-au pus de comun acord sa pice asta, dar a fost de bun augur si trebuie sa recunoastem, mai usor sa pice la partea a III-a putine sanse.
Per total varianta a fost accesibila, de la subiectul I la subiectul III.La partea a III-a roman psihologic interbelic, la partea a II-a sa facem un eseu argumentativ despre iubire, pornind si de la un citat din “Mara” de Slavici, singura buba personala a fost partea I, poezie de Blaga.
Fiindca de-a lungul liceului m-am confruntat de cateva ori cu acest personaj si am dat numai peste teme si scrieri mai profunde, ce cereau interpretari destul de complexe si filosofice, cand i-am citit poezia de la partea I mi s-a parut prea banala tema iubirii, doar nu a inceput si el sa fie “cocalar ca Eminescu” cum zicea cineva.Si totusi, asta a fost adevarul, pacat ca eu si un coleg am cautat sensuri mai profunde si am deviat de la drum destul de grav.
In loc de o tema infantila de iubire, noi am ajuns la universul blagian, eu chiar am ajuns la conditia geniului in lumea rece a ideilor, titlul poeziei, “Infrigurare”, si anumite cuvinte din poezie pur si simplu m-au facut sa ma indreptatesc singur cand am scris despre asa ceva.Intr-un final, nota va depinde foarte mult de corectori, cel putin in cazul meu.Daca voi fi luat strict dupa barem, lucrurile nu arata prea bine, optez pentru un 7.Daca insa imi vor fi punctate ideile, voi da de corectori mai obiectivi si deschisi la minte, aspir si la un 9, de ce nu?
Pana la urma insa nota finala nu prea o sa ma afecteze.Eu sunt doar fericit ca am dat probabil ultimul examen de romana din viata mea, gata cu critica! Sa se chinuie si altii.
Ce pot spune de final? A trecut si asta, nu stiu de ce am impresia acum ca si la mate va pica o varianta accesibila (si parca vad ceva infect, nu?), multe pareri de rau pentru cei care au gafat la partea a 3-a si au scris “Morometii”/”Ion”, sa spere ca au interpretat bine poezia, altfel e cam de rau.Am ajuns la jumatatea drumului, hai sa treaca si a doua jumatate mai repede.
Nu sunt multe de spus legat de ziua de astazi.Am mers la liceu fara emotii, singura mea grija era sa nu dau peste o comisie infecta si sa pic pe un subiect de tot rahatul.Doar 50% din grija s-a adeverit, am picat pe un subiect destul de tampit, comisia insa a fost de nota 10, s-a vazut ca au pus mai mult accent pe capabilitatea de a vorbi fluent intr-o conversatie spontana si chiar am si zambit ambele tabere la anumite faze.10-ul a venit destul de repede.
Maine este insa o zi demna de memorat.Am 3 zile de cand durerile de cap nu-mi dau pace, am o frica cum rareori am pomenit, romana scris este o materie pe care as interzice-o.Stiu ca nu e firesc, dar eu bag si pula, sunt profil real si dau aceeasi materie ca cei de la filologie.La matematica dau M1 si aia M3, la engleza eu am avut comisie mai speciala ca sunt bilingv, doar la romana, unde ar trebui in sfarsit sa fluier si eu cu sapca pe ureche, nu se face nici o departajare si trebuie sa invat eseurile ma-sii.
Maine am zis ca daca ies de acolo cu un 6 asigurat ma duc sa ma imbat.Nu-mi sta in fire, nu stiu daca intr-adevar o sa si fac asta, dar sa mor de nu mi se pare total normal pe moment.E ultimul examen real de romana din viata mea, sa treaca in cacat sa ma bucur de alte materii infecte.
Promit sa revin maine cu un post in care fie voi fi oleaca luat, fie imi voi scrie testamentul inainte de a sari de la etaj.Multa iubire si bafta in continuare tuturor.
Indiferent de generatie sau persoana in cauza, majoritatea celor care au trecut prin aceasta experienta au acelasi lucru de zis : “Vai ma, cat m-am stresat si cand am iesit de acolo mi-am dat seama ca degeaba”.Aceasta parere e oarecum logica, orice experienta care se afla in trecut si nu te mai afecteaza implicit capata o valoare aproape nula, nu mai are nici o relevanta ce stari ti-a imprimat la acea vreme.
Si totusi, cata stresul.Cand am extras biletul am simtit un mare gol in stomac, parca tot vidul se stransese acolo.Emotiile mi-au disparut cand, asezat in banca, am vazut ca ideile de pe ciorna prezinta cursivitate.Aveam idei bune, parca se mulau bine pe cerintele biletului, iar la recitire capatam incredere in mine.Aveam 3 persoane in fata mea, inainte de mine.Toate 3, la ascultare, au recitat parca o poezie, practic tocisera toata teoria si deveneau repetitivi, dadeau total pe langa cerinte doar pentru a impresiona ca ei stiu materia.Comisia insa, desi parea draguta si foarte de treaba, nu s-a lasat impresionata de asa ceva si parca mai mult a strambat din nas, pe o persoana chiar intreband-o in plus, pentru a-i oferi un 9.
In acel moment, cum i-am zis si unei colege de langa mine “ma, eu imi joc cartea : fie impresionez prin exprimarile de aici, fie o dau in bara”.Teorie nu stiam multa, de aia nici nu m-am raportat prea mult la ea.In schimb am avut si noroc de text si, avand experienta acumulata de pe urma acestui blog (pentru care acum ma simt bucuros ca l-am creat), am creat tot felul de exprimari mai pompoase, care sa dea impresia ca stiu despre ce vorbesc si am o oarecare cultura si un limbaj adecvat.
Cand mi-am auzit numele strigat si m-am ridicat sa ma indrept spre prima banca pentru “auditie”, simteam parca un mic cutremur.Nu stiu exact daca tremuram sau nu cu adevarat, dar cacat, asa simteam eu.Tot acest tremur a disparut insa repede, imediat cum m-am pus in banca.Am vrut sa fiu ferm pe mine, sa para ca stiu ce vorbesc.Ceea ce am si pus in practica, iar cartea jucata de mine se pare ca a fost una favorabila.Utilizand exprimari precum “Autorul isi prezinta perspectiva prin prisma unei introspectii transparente” sau “ideile se comporta precum o cascada, fiecare venind in urma celeilate intr-un mod armonios, oferind astfel cursivitate si verosimilitate”, mi-am asigurat simpatia celor 2 profesoare din comisie care la un moment dat, cand am inceput sa vorbesc despre inexistenta trecutului si viitorului in detrimentul prezentului care este mult prea fragil si depinde de numeroase variabile (da, la cerinta a 3-a despre asta am ajuns sa vorbesc, trebuia sa ofer o argumentare privind idea lui Sadoveanu ca orice clipa nu poate fi replicata), au suras si mi-au zis sa ma opresc pentru ca nu are rost, am 10.
Am zambit oleca copilaresc, dar in sufletul meu era o adevarata petrecere in strada, atomii jubilau de fericire.
Ce pot sa spun la final? Heh, am trecut peste asta si inca asa cum voiam.Dat fiind aceasta nota, mi-am sters si toate grijile privind matematica/fizica, chiar daca iau sub 9 la cele doua, am aceasta nota sa mai ma ridice.Singura grija a mea a mai ramas romana scris, proba de vineri.Sa trec si peste aia cu bine si ma duc sa ma imbat, desi nu-mi sta in fire (hai, poate imi sta in fire in anumite circumstante 
)
Bafta tuturor, sa luati toti note mari.
Recent Comments