Nu o data mi-a fost dat sa citesc/aud aceeasi parere de ansamblu : “cum puteau sa traiesca oamenii acum 500/1000/2000 de ani fara X?“, in aceasta ecuatie “X” fiind o variabila.Ca ea capata forma unor lucruri simpliste precum guma Orbit sau mentolata, deodorant, machiaj sau a unor lucruri mai complexe precum mobil, mixer, tigaie, frigider, ati inteles voi idea, aceasta varietie depindea de la persoana la persoana si obsesia lor pentru un ceva specific.Ca exemplu, ati observat si voi probabil acele persoane care tot cioflaie o a dracului guma, nu pot sta 2 ore fara a mai adauga una, daca le vine “partenerul de viata” si trebuie sa se sarute? Daca ii pute gura? Daca respectivul/respectiva va simti o repulsie pentru aerul inhalat din gura persoanei in cauza? Hei, s-au “dat papucii” (niciodata nu voi intelege aceasta expresia, ce legatura are una cu alta) si pentru motive mai insignifiante.E o lume nebuna acolo, in afara camerei mele, tot mai pretentioasa si mai orgolioasa.
Imi aduc aminte de mine acum 4 ani.Printre singurii din cercul meu “larg” de prieteni care nu poseda un telefon mobil.Astia se intalneau cu necunoscuti, schimbau numere de telefoane sa pastreze legatura, se sunau pentru motive banale precum “ba, la cat iesim?”, cucereau persoane de sex opus prin SMS-uri provocatoare, eu o ardeam aiurea cu “n-am telefon, nu-mi trebuie”.Si asta o consider o realitate si acum, desi recunosc, sunt posesorul unui astfel de “prieten”.Dar analiza motivului pentru care am devenit peste noapte posesor genereaza foarte rapid un sablon, asta se aplica la foarte multe lucruri din viata de zi cu zi a oricui.
De ce mi-am luat si eu mobil? Simplu, situatia devenea penibila.Astia au renuntat la luarea deciziilor prin contact direct, acum se sunau sau se SMS-uiau, iar eu nu faceam parte din ecuatie.Ramaneam de prost cum ar zice unii.Care este deci motivul? Se poate ramifica in doua daca tin neaparat sa fac o generalize:
1.am ramas printre singurii fara si asta ma facea sa fiu exclus, deodata traiam cu impresia ca eu nu mai apartin acelui grup, rolul meu a scazut drastic, eram un paria.
2.vedeam la toti, peste tot, si asta ma facea, in subconstient, sa vreau si eu.Voi cum credeti ca a aparut aceasta dorinta de a face bani si de a deveni magnat (care apropo, este prezenta la peste 90% din tineret din pacate) de exemplu? Simplu, unul a avut prima oara destui bani cat sa faca niste manevre si sa-si obtina avantaje, prostimea a realizat ca daca face si ea ca primul va avea parte de aceleasi plusuri in viata, boom, toti vor sa faca bani.Telul nostru in viata este sa facem bani.
Revenim la subiect insa.Trebuie sa realizam ca foarte multe lucruri din viata noastra, oricat de “vitale vietii mele” ne sunt, sunt de fapt foarte usor de inlaturat, fara vreo consecinta.Tot acest concept de indispensabilitate este de fapt doar o iluzie provenita din subconstient, nu avem nevoie de atatea rahaturi! Creme de frumusete, creme de noapte, creme pentru piele, creme de maini, creme pentru fata,machiaj, creioane pentru ochi, mascara, gel de par, piercing in limba, piercing in ureche, piercing in buric, pantofi cu tocuri inalte, pantofi de vara, pantofi de iarna, pantofi de ploaie, tinuta de ocazii speciale, tinuta de noapte, tinuta de zi, tinuta de munca, suc de visine, suc de mar, suc de pere, suc de lamaie, suc de fructe de padure etc si etc.
Suntem deodata bombardati cu atatea produse si incepem sa le incercam pe toate, vrem o viata mai lunga, vrem o alimentatie mai sanatoasa, vrem un aspect fizic mai placut, vrem o respiratie mai mentolata, cumva societatea a ajuns sa ne faca sa credem ca noi suntem urati.Ca daca noi nu ne raportam si nu ne supunem acestor metamorfoze, nu meritam sa facem parte din ea si vom ramane singuri, prostii prostilor.
Si apoi unii se mira de ce viata noastra este atat de complicata.Pentru ca noi ne-o facem cu mana noastra.Multi rad cand se gandesc cum traiau cei din trecut, eu imi doresc cu ardoare sa fi fost unul dintre cei rasi.Macar traiam intr-un mod simplist, mai aproape de adevarata mea natura ca om, nu ajungeam bataia de joc a unui marketing de prost gust si a unei societati spalata pe creier.Imi este simpatic cel care a spus:
“Gravitatia vantului e egala cu gravitatea cuvantului tau.”
Voi sunteti ignoranti si usor de fraierit prieteni.
Recent Comments