The Curious Case of Benjamin Button

Film mediocru, prost conceput, idee buna.Cam asa as caracteriza “The Curious Case of Benjamin Button” in cateva cuvinte.Nu mi-am irosit cele 205 minute, dar nici nu am facut mare lucru cu ele.

“The Curious Case of Benjamin Button” are la baza o idee buna, placuta pentru un film.O persoana se naste batrana si in loc sa imbatraneasca in timp, el intinereste.Cum a fost prezentata insa (idea) in cele aproape 3 ore mi s-a parut slab.Practic, filmul a trecut prin mine precum o fantoma : nu a lasat nici o urma, nici un semn ca a fost pe aici.Nu am ramas cu nici o morala, nimic nu mi s-a parut extraordinar, doar a fost placut.Stilul de-a spune povestea mi-a adus aminte de Forrest Gump (dar la acest capitol, Forrest Gump e mult deasupra), actorii si-au intrat in piele, mai putin Brad Pitt.

Poate zic asta pentru ca mereu l-am vazut pe Brad Pitt ca un actor slab, poate zic asta pentru ca majoritatea reprezentantelor de sex feminin au fantezii cu el, poate zic asta pentru ca nu-mi da bine pe ecran.Insa combinatia The Curious Case of Benjamin Button + Brad Pitt mi-a adus aminte de combinatia Real Madrid + David Beckham de acum cativa ani.Joc mediocru, rezultate dezamagitoare pe alocuri, bani multi pentru ca David Beckham era titular.Ai inteles unde bat, nu?

Sunt sanse sa fiu eu prea exigent, multa lume lauda filmul, eu raman la stadiul de “e ok”.Per total, recomand filmul, nu e timp pierdut, filmul are un mare plus pentru ca nu a incercat sa dramatizeze atata cazul lui Benjamin pe cat ma asteptam (vezi Seven Pounds de exemplu), un mare minus pentru durata (la ~ 3 ore tinzi sa te plictisesti daca nu te tine cu interesul crescut).Incercati-l, nu aveti ce pierde.

Richard Carrier – Unintelligent Design

Extrasul face parte din documentarul “The God Who Wasn’t There”, documentar de calitate buna, facut cu cap si de bun simt.Va primi review in curand.Pana atunci, ce are Richard Carrier de zis  pare bun de analizat.

Repet.Nu trebuie sa vedeti tot ceea ce va este expus in aceste documentare ca purul adevar, dar e bine sa ai orizonturile largite.

Eu nu-i mai inteleg

Nu-i mai inteleg.De la persoane ce cred ca astrii le coordoneaza viata la indivizi al caror singur scop e tonifierea muschiilor, de la ascultatori de artisti precum Soulja Boy sau T-Pain la oameni ce-mi recomanda si in 2009 American Pie sau Epic Movie, de la persoane superstitioase ce dau vina pe “ma pedepseste Dumnezeu ca nu am mai fost la Biserica” atunci cand le merge mai greu la retarzi ce dau massuri cu “scz l-am primit si eu” la sfarsit, eu nu-i mai inteleg.

Refuz sa cred ca sunt asa de multi prosti.De fapt nu prosti, e prea dur cuvantul, ignoranti e mai corect.Da, ignorant e cuvantul cautat.E o lege nescrisa de bun simt care spune ca fiecare persoana are dreptul la propria opinie, propria conceptie, de fapt chiar eu am zis intr-un post mai vechi cum ca fiecare om are realitatea lui, asta e adevarul, fiecare percepe altfel totul.Insa sunt de parere ca pentru acea lege nescrisa ar trebui scrise exceptii.Sunt unii care din cand in cand ar merita o palma grea peste fata, o lovitura dureroasa care sa-i trezeasca la realitate (sau macar sa incerce, unii pur si simplu nu mai pot fi ridicati).

Ma dispera astia care atunci cand ma cauta se adreseaza cu “ejti?”.Am tot incercat sa gasesc un motiv pentru folosirea acestei violari.Cand pui “j” in loc de “s”, nu elimini nici o litera in plus, deci teoria prescurtarii cade.Daca te uiti mai atent pe tastatura, observi ca “s”-ul e chiar langa “e”, vreme ce “j” e in partea cealalta a tastaturii.Teoria confortului cade si ea.Nu poti spune ca pui “j” in loc de “s” din comoditate, este din punct de vedere logic cretina aceasta afirmatie.Deci de ce astia o fac? O fi pentru ca pare “cool” ? Pai acum nu stiu cum priviti voi lucrurile, dar eu cand vad acel “j” am o stare de parca cineva zgarie tabla din clasa cu unghiile pentru a ma calca pe nervi.Nu stiu omule, e hidos “j”-ul pus in aceasta circumstanta, e combinarea genetica dintre Muma Padurii si Paris Hilton, ia-l in rahat din fata mea!

Doamne, ciudati sunt unii.

E trist

cand vezi asa ceva.

George Carlin despre timp

Cum ziceam intr-un post, de-a lungul timpului voi posta aici diferite “invataturi” de-ale lui George Carlin, preluate din showurile sale de calitate divina.Pentru asta seara va propun 9 minute si jumatate de monolog despre timp.Tema pare absurda, amuzamentul poate aparea cand te gandesti ca unul pe scena va vorbi despre timp ~ 10, totusi George Carlin presteaza cu multa carisma, dar mai ales seriozitate in ganduri.Totul este expus ca doar un comedy stand-up, e specific lui, dar la baza sta o realitate pe care el vrea sa o ofere, pune punctul pe I perfect.

Recomand cu mare caldura cele 9:37 minute.Nu va fi timp pierdut.