Agonia simtita la sfarsitul fiecarei zi este una de proportii coplesitoare atunci cand individul se opreste din cele ce fac parte din rutina sa si isi face timp pentru el si pentru meditatie.Cu cat priveste mai mult in urma si cu cat realizeaza mai mult ca tot timpul vietii sale a fost constrans de legi scrise, legi morale, conceptii, ce e vazut drept bine si ce e vazut drept rau, cu atat mai mult individul se va simti un esec in viata, o persoana ce a esuat lamentabil.Foarte putini sunt cei ce la sfarsitul zilei pot zambi si sunt multumiti cu ei.
Este o adevarata automutilare psihica atunci cand omul, ajuns la o anumita etapa a vietii, priveste peste umar la vremurile copilariei si visele sale inocente.Caci da, cand eram copii, toti aveam vise, toti voiam sa schimbam lumea cu inocenta noastra si cu un zambet pe buze.Astfel, realizezi ca vremurile au trecut, tu te-ai schimbat si urasti ce ai devenit.De aceea si majoritatea persoanelor ajunse la maturitate refuza sa-si priveasca in ochi trecutul.Nu vor sa-si accepte metamorfoza, deplin constienti ca nu aici voiau sa ajunga, dar au fost nevoiti sa o faca.Si aici intervine una dintre cele mai prost fundamentate expresii pe care omul a reusit sa o inventeze: “timpul m-a schimbat”.O adevarata blasfemie.
Timpul nu schimba niciodata pe nimeni.Timpul nu-l influenteaza cu nimic pe om in gandurile si perspectivele sale, timpul nu are nici un cuvant de spus.Adevarata vinovata pentru aceasta evolutie, evolutie care in cele mai multe cazuri poate fi privita ca o involutie pe plan moral, este societatea.Societatea il educa pe individ sa fie perfid, sa nu aiba incredere in nimeni, sa se afiseze mereu cu o masca si niciodata sa nu-si exprime liber adevaratele sentimentele.Cel ce o va face va fi umilit, batjocorit, lovit, scuipat si exilat.
Mergand pe principul “unde-s multi, puterea creste”, societatea are rolul de a-i oferi individului siguranta, il asigura ca nici un element de “afara” nu ii poate perturba traiul si linistea.Este cam acelasi rahat ca atunci cand zeii au fost pentru prima oara “descoperiti”.Omul s-a simtit singur, neputincios in actele sale, s-a vazut o fiinta limitata si nu a suportat idea ca unele lucruri ii pot scapa de sub control.Asa ca si-a inventat proprii zei, entitati perfecte care, slujite si ridicate in slavi, ii pot oferi toate placerile si il pot ajuta unde el devine neputincios.Cum era si un citat de valoarea, “nu zeii l-au creat pe om, omul a creat zeii“.Dar revenind la societatea in care toti traim si dupa regulile careia toti trebuie sa ne conformam, unul care poate iesi din “cutie” si poate gandi mai departe de orizonturi poate vedea foarte clar cum toata aceasta organizare este una malefica, nicicum binefacatoare omului.
Da, reguli trebuie sa existe, altfel haosul ar domni pretutindeni.Dar cand regulile sunt nedrepte, favorizeaza pe cei “puternici” si tot sistemul e corupt, integritatea unei societati tinde clar spre zero.Omul nu poate trai pustnic si nu se poate intoarce la descoperirea focului si scrijelitul pe pereti, dar poate sa se ridice in picioare cand e vorba de viata sa si sa strige in gura mare: “aceasta este viata mea!” si sa lupte pentru principiile sale.Idei precum “democratie”, “libertatea cuvantului” si “egali din nastere” sunt doar de fatada, idei ce au rolul de a manipula pe cel ordinar, pe cel ce merge sub deviza “tot ce zboara se mananca”.
Omul este o fiinta sociala, cum zicea si un text ce l-am avut de analizat pentru scoala, dar societatea il face o fiinta insetata de putere.Iar regulile societatii ii confera avantajul obtinerii acelei puteri celui favorizat.Tu ce ai de gand sa faci? Sa te resemnezi? Sa te conformezi? Sa fi scuipat? Din pacate, este o realitate pe care si cei mai razvratiti oameni au ajuns sa o imbratiseze intr-un final.
Tu < Societatea.E simplu.
Recent Comments