Puya – Romanisme Part II

Metamorfoza s-a incheiat.Viermele de matase rapper din 99′ Puya si-a parasit pubertatea, si-a gasit un acolit, a intrat in cocon, faza in care s-a gandit sa scuipe un album intitulat “Romanisme Part I”, a mai frecat menta prin barlog cateva luni, iar la sfarsitul metamorfozei, cand a devenit in sfarsit fluturele manelist, si-a scos prima productie post-transformare.

Este incontestabil prieteni, baiatul de cartier a devenit “tipul ala cool de la TV”.”Romanisme Part II”, album care a iesit acum 2 zile daca nu ma insel (s-ar putea sa fie una), marcheaza sfarsitul “evolutiei” artistului roman.Nu mai este loc de interpretare sau datul pe ocolite, baiatul care acum 9-10 ani avea “tupeu de borfas” acum e “V.I.P”.

Piesele de pe album pot fi interpretate din 2 perspective :

- din perspectiva celor care dau din cur pe Inna si au impresia ca Puya “spune adevarul frate” pe melodia “Change”, piesele sunt geniale, bestiale, tari.
- din perspectiva celor care au ceva coloana vertebrala si stiu totusi sa faca diferenta dintre o piesa facuta pentru bani si una facuta pentru statut, piesele sunt execrabile, cocalare, delete- empty recycle bin.

Recomandare personala? Ascultati albumul o data, in intregime.Se merita, macar pentru amuzament.Cam in fiecare piesa, pe langa versuri “inteligente”, Puya are tot felul de comentarii filosofice, de viata.Acestea trebuie notate intr-un carnetel si invatate caci iti vor fi de folos candva.Sa ma renege cititorii daca nu-i asa!

Ca final de post, link la piesa care m-a intrigat cel mai mult de pe tot albumul :     link.

Moon (2009

Cinematografia a devenit o curva, am mai zis-o si-o repet, in 2009 ea poate fi comparata cu o curva grasa care avorteaza atrocitati dupa atrocitati, care de care mai penibile, insa care au succes ca deh, lumea e proasta.Traim in secolul incompetentei si gregarismului, ce e original si te pune sa gandesti e plictisitor si naspa, ce e repetitiv, furat si care nu necesita macar o activitate neuronala, asta da prietene, calitate de rang inalt!

“Moon” face parte din prima categorie, de altfel un film de exceptie daca-l punem in balanta cu ultimele “releasuri” cinematografice, as putea sa fiu putin subiectiv si sa spun si “Doar e film si cu Kevin Spacey, nu?”, un actor care mi-a castigat respectul de ceva vreme deja.Problema reala a acestui film este insa una specifica productiilor care chiar merita din aceasta perioada : cunoscatorii ii aduc lauri, habarnistii isi baga degetul in nas si constata ca produsul scos este mult mai interesant decat ce au vazut pe ecran timp de 97 de minute.

“Moon” nu cred ca poate primi o comparatie cu un alt film, desi pe alocuri se mai aseamana cu Xulescu si cu nea’ Gheorge, are momentele sale specifice si placute care-l fac filmul pe care eu l-am apreciat enorm.Desi am fost reticient la inceput, cand citeam commenturi sa-mi mai fac o parere, nu regret faptul ca l-am incercat.Am avut parte de o ora si jumatate linistita, contemplativa, oarecum intriganta.Subiectul dezbatut ridica semne de intrebare si nu este deloc imposibil, ba chiar pare ceva care eventual se va concretiza, lasand loc pentru remuscari morale si o privire in spate.

Special nu am vrut sa divulg nici o informatie legata de desfasurarea acestui film, orice detaliu v-ar putea strica satisfactia.Este mai bine sa experimentati pe propria piele, sa aveti parte de ceva nou.Eu vi-l recomand calduros, cred ca intra in personal top 10.

 

Puya – Vocea unei generatii

De prosti!

Prieteni, traim vremuri grele, sumbre si dubioase.Dupa ce B-Boy-Portorican-Boy Connec-to the T-to the R-to the Connect’r a ajuns mare scula si a intrat in topul preferintelor muzicale ale romanilor, se pare ca un al doilea Guru al muzicii romanesti se iveste.Renegandu-si la randul sau trecutul, precum baiatul nostru de cartier Connect’r care acum o arde portorican, Puya scoate melodii dupa melodii cu priza maxima la public, ajung sa primeasca “titluri” care ar trebui sa ne ingrijoreze.

“Undeva in Balcani” a fost prima piesa care a socat vechii fani ai lui Puya, dar a dat pe spate o tona de cocalari.Majoritatea cred ca stiti cum au fost acele vremuri : bulangii in masini cu geamuri deschise, frezati cu coama prin centru cu telefonul in mana, metrosexuali pe strada care pur si simplu aratau prea dubiosi, toti ne poluau fonic cu aceeasi melodie hip-hop/manea : “Undeva in Balcani”.Banii au inceput sa curga, Puya a bagat la cap, “hip-hopul imi da o muie si jumatate, stilul asta imi aduce malaiul”, asa ca a continuat sa faca colaborari cu Mr. Hora si a mai agatat o pitipoanca, sa prinda mai bine la public.

Astfel s-a nascut “Change”, o piesa extrem de inghitita de public.Doar ca acest public s-a largit considerabil, acum parintii, muncitorii, batranii iesiti la pensie care-si duc viata de pe o zi pe alta, toti au etichetat melodia lui Puya ca fiind “adevarul gol-golut”.Romania o duce prost, furturi, crime, coruptie, iar Puya este indubitabil baiatul care scoate asta la iveala, singurul care are coaie sa spuna verde in fata, este baiat de baiat.Unde pula mea au trait pana acum astia? Sa dau un exemplu imediat, Parazitii o ard asa de cand se stiu ei aproape, au melodii cu mesaje gen puternice, videoclipuri pe masura, de ce nu sunt si astia asa apreciati?

Raspunsul e simplu, e o diferenta enorma intre o piesa dura, care trebuie inteleasa, nu neaparat ascultata pe repeat, si o piesa pe care cineva se scalambaie, cu samples din manele, mai adauga si o pizda proasta care canta un refren cretin in engleza.Asta e diferenta.Unii chiar pun accent pe mesajul lor, altii il scriu doar ca sa ia ochii multimii, inserand toate efectele “speciale” pentru a face piesa un hit.

“Change” a fost piesa care l-a propulsat pe Puya big time, acesta ajungand sa fie cel mai ascultat artist din Romania, iar albumul lui sa fie cel mai asteptat pe acest an.A ajuns varianta romaneasca a lui Kanye West, “I’m the voice of an entire generation!”.Acum cateva zile a aparut si pe net piesa “VIP”, cu aceeasi Mr. Hora si pitipoanca al carei nume mi-e lene sa-l tin minte, asemanatoare cu “Change”, dar manelizata si mai rau.Este clar, album asta nou va fi inca un hit, Puya va deveni modelul tinerilor.

Trist, tinand cont ca baiatul asta este aproape analfabet, iar principiile sale sunt deplorabile.

Uite cum suna Puya in 99′:

Uite cum suna Puya in 09′ cu “VIP” :

“I can change the world!

Change the world, world!!”

The Soviet Story (2008)

The Soviet Story este un documentar care a starnit controverse si multa galagie prin Rusia, dar totodata este un documentar care a frapat persoanele care au atentat la vizionarea acestuia, este intr-adevar o productie demna de aplauze, jos palaria.

Autorul documentarului incearca sa prezinte regimul stalinist si adevarata istorie a fostului URSS, utilizand o paralela impecabila cu regimul hitlerist.Acesta este de fapt si motivul pentru care spiritele s-au incins in Rusia in urma acestui documentar, Stalin fiind comparat cu Hitler, ba chiar infatisat drept o personalitate mai marsava si mai nemiloasa.Atmosfera este una remarcabila pe intreaga durata a productiei, iar in general totul este foarte echilibrat.Este de remarcat, si totodata de aplaudat, faptul ca producatorii nu s-au axat, asa cum sincer m-as fi asteptat, pe cruzimea si tragediile intamplate de-a lungul regimului, nu au incercat sa ne trezeasca si mentina o empatie continua si exagerbata, ce sa mai, nu au apelat la comercialismul pe care il vedem peste tot, accentuari incredibile si care nu sunt necesare ale unor intamplari tragice, menite a atrage o atentie cat mai mare.

Nu, producatorii pur si simplu au etalat faptele, intamplarile, povestile si amintirile unor supravietuitori, te-au lasat pe tine, cel care se uita, sa judece daca totul a fost ceva normal sau grotesc.Obiectivismul a avut o proportie mai mare decat ma asteptam, felicitarile mele.In alta ordine de idei, ceea ce tu, cel ce citeste acum, vei vedea in cele ~ 85 de minute din acest material te va tulbura cel mai probabil, te vei simti invaluit de anumite sentimente, poate tristete, poate o oarecare bucurie ca parintii/bunicii tai n-au trecut prin asa ceva, imaginile prezentate si intamplarile sunt totusi socante, in unele momente vei ramane metaforic “prost”.

Am apreciat acest documentar enorm, desi stiu ca asta nu va schimba cu nimic si nici nu-mi va aduce vreun beneficiu pe nici un plan cel mai probabil, din punct de vedere social, dar pe plan al cunostiintelor ma simt mai implinit.Poate ca peste 2-3 ani voi uita 95% din ce am vazut duminica, dar nu voi uita niciodata esentialul : Stalin a fost o masina de ucis, iar evenimentele petrecute in perioada dintre cele 2 razboaie, atat in URSS cat si-n Germania, vor ramane reper adevarat pentru dovada salbaticiunii de care omul da dovada.Suntem niste patrupezi care merg in 2 labe si poarta haine.

2012 Movie – The Making

Indiferent cat de prost sau bun va fi filmul (probabil prost insa, de obicei asa se intampla cu filmele care exploateaza astfel de teme), este demna de apreciat munca laborioasa a echipei de efecte speciale.

Watch this.